Ovidiu Cristian Iane

„Ministerul Finanțelor Publice amenință și sperie contribuabilii”

Săptămâna trecută, firmele din România au primit o scrisoare din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, al cărei mesaj principal este următorul:

„Vă informăm pe această cale asupra faptului că, în urma unui proces de selecție aleatorie, compania dumneavoastră ar putea fi supusă unei analize de risc. În eventualitatea în care, ca urmare a analizei, vor fi constatate neconcordanțe între datele raportate de dumneavoastră și cele deținute de administrația fiscală sau veți fi încadrat în categoria contribuabililor cu risc, puteți face în viitor obiectul unei inspecții fiscale. (...) În situația în care impozitele și taxele declarate de reprezentanții dumneavoastră nu au fost achitate integral, vă rugăm să luați măsuri pentru achitarea obligațiilor de plată restante. Scopul acestei scrisori este acela de a vă permite ca, până la data unui eventual control, să aveți timp să vă pregătiți documentele contabile și fiscale, precum și pentru depunerea tuturor declarațiilor nedepuse sau a celor rectificative, după caz, urmând ca, la o dată ulterioară, să primiți un aviz de inspecție fiscală prin care veți fi informat în legătură cu obiectivele și perioada controlului.”

Oficial, stimați colegi, avem astfel de-a face cu o campanie de informare și comunicare și cu un ajutor acordat contribuabilului român. Păcat însă că acesta s-a transformat sau a căpătat conotații de ultimatum cu iz de amenințare. În orice stat din lumea aceasta, instituțiile au responsabilitatea de a comunica și informa nu numai cu eficiență, dar și cu respectul aferent. Se pare că ANAF uită tocmai cui datorează existența și salariile primite și uită, de asemenea, cine suportă financiar și proaspătul înființat departament al Direcției Generale Antifraudă Fiscală ce are drept scop analiza de risc și programarea la inspecția fiscală, încadrând într-un algoritm special datele extrase din comportamentul fiscal al contribuabilului, cum ar fi: pierderea fiscală înregistrată, tipul sau domeniul de activitate, sincopele sau întârzierile repetate în depunerea declarațiilor fiscale, numărul de declarații rectificative, numărul și amplitudinea corecțiilor de erori materiale solicitate, nesolicitarea rambursării de TVA, în condițiile în care, pe o perioadă relativ mare, contribuabilul înregistrează sold negativ de taxă, renunțarea la o rambursare de TVA solicitată prin decont.

Toate acestea sunt extrem de utile, doamnelor și domnilor, însă cu mențiunea că niciunul dintre contribuabili nu poate avea acces la algoritmul de calcul și nu poate formula niciun punct de vedere referitor la gradul de risc fiscal stabilit.

Ca atare, stimați colegi, atunci când vine vorba de contribuabilii din România, obligațiile sunt nenumărate, principiu care nu se aplică atunci când vine vorba și de drepturi.

Ermetismul este mascat de o falsă comunicare, iar un dialog firesc nu există, atâta timp cât totul este în termeni de amenințare voalată de o grijă... „părintească” a ANAF-ului față de contribuabili.