Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·5 octombrie 2010
procedural · adoptat
George Ionuț Dumitrică
Discuții procedurale pe marginea modificării ordinii de zi 52–54;
Discurs
„Minunile tardive ale premierului Boc – efect zero”
Deși atunci când a fost introdus impozitul minim de către unul dintre guvernele nefaste ale domnului Boc, noi, liberalii, am încercat tot ce a fost posibil, luptând prin toate mijloacele legale, ca acest impozit să nu fie implementat, am atras atenția că acesta va avea efecte devastatoare asupra mediului de afaceri, mai ales în vremuri grele, de criză, părinții acestuia, domnii Pogea și Boc, ne-au râs în nas, fericiți și relaxați, atât nouă, cât și IMM-urilor afectate cumplit. Majoritatea firmelor au fost puse rapid într-o situație-limită, fiind constrânse, astfel, să-și sisteze peste noapte activitatea.
Nu au ținut cont inovatorii guvernanți PDL-iști nici de faptul că într-o perioadă atât de dificilă din toate punctele de vedere, dar, mai ales, din punct de vedere economic și fiscal, firmele din România reușesc, oricum, cu foarte mare greutate să supraviețuiască, dar nici de efectul pervers al unei poveri imense, pe care un bir suplimentar l-ar avea asupra lor.
Rezultatul acestui demers a fost cât se poate de dezastruos: sute de mii de firme și-au suspendat sau lichidat activitatea sau au intrat în insolvență, într-un ritm galopant, demonstrând astfel cât de proaste și luate pe picior au fost deciziile gândite de diletanți. Efectele s-au văzut într-o perioadă relativ scurtă, de numai 14 luni de la data la care a fost introdus acest impozit și până în prezent.
Încercarea, mult prea tardivă, a spășitului premier Boc de a cârpi, atât de nepriceput, ceea ce a distrus aproape în totalitate, nu mai are nicio relevanță din punct de vedere economic, dimpotrivă, am putea spune că acest demers nu mai reprezintă altceva decât o recunoaștere a greșelilor persistente și a politicilor falimentare pe care le-au aplicat până acum cu atâta îndărătnicie incapabilele guverne portocalii.
Ba, mai mult decât atât, promisiunea de renunțare la impozitul minim a fost tergiversată luni în șir, deși chiar unii dintre miniștrii cabinetelor conduse de premierul Boc au
recunoscut repede falimentul implementat cu bună știință prin haoticele lor „măsuri anticriză”.
Și, culmea impertinenței, premierul Boc a declarat în această vară că renunță în fiecare lună calendaristică la impozitul minim și că acesta „și-a produs efectul dorit!”
L-aș întreba pe domnul Boc dacă falimentul în masă și șomajul fulminant au pentru dumnealui vreo semnificație pozitivă și mi-aș dori chiar să aud niște explicații justificative în acest sens. Intuiesc ceea ce aș putea afla: mi-ar răspunde, probabil, că a avut încasări mai mari la buget de pe urma acestui bir remarcabil. Poate este așa, dar, vă întreb, domnule prim-ministru, cu ce preț ați umplut vistieria?
Ați ucis voit orice inițiativă privată, ați alungat pentru multă vreme investițiile străine, atât de necesare economiei românești, sau ați obligat să emigreze forțat zeci de mii de firme a căror activitate devenise sufocată de autoritățile românești.