Marius Rogin

„Mișcări la dreapta spectrului politic apusean”

Alegerile din Olanda, Danemarca și Suedia demonstrează că formațiunile populiste, antiimigraționiste și antiislamice încep să fie în vogă.

Concomitent, în SUA a luat amploare mișcarea intitulată Tea Party. Prea puțin traductibil ca „ceai dansant” și greu de definit, Tea Party este un fenomen ce semnalează alunecarea evidentă spre dreapta a unei mari părți a electoratului american, nemulțumit de pozițiile prea liberale ale Partidului Republican, partid care în ultimele decenii s-a transformat în tradiționala portavoce a revendicărilor conservatoare de peste ocean.

Toate aceste succese înregistrate la dreapta spectrului politic de formațiuni și mișcări noi par să anunțe o revoluție conservatoare de amploare în Occident. Schimbările din interiorul dreptei, simultane cu tot mai accentuata degradare a popularității doctrinelor de tip social-democrat, nu afectează doar scena scandinavă sau americană, ci chiar și Germania. Adepții ultimului mare partid popular german nescindat, care este Uniunea Creștin Democrată, o formațiune concepută astfel încât să înglobeze toate curentele conservatoare și să nu permită apariția altor grupări mai radicale, dar legitimate democratic, la dreapta ei, sunt dezbinați.

Nu puțini se întreabă în Germania în ce măsură CDU, care în ultimii ani s-a mișcat mult spre stânga, spre a dezamorsa potențialul de nemulțumiri captat de stânga și de extrema stângă, continuă să fie un partid cu adevărat conservator.

De la o vreme a început să se discute în mod serios despre nevoia constituirii unui nou partid de centru-dreapta, mai clar axat pe revendicările segmentului de dreapta al electoratului german.

La baza tuturor frustrărilor care alimentează în Occident apariția și dezvoltarea unor tot mai consistente mișcări de dreapta se regăsește pretutindeni o crescândă angoasă.

Specialiștii consideră că ar exista diferențe substanțiale între ceea ce se întâmplă în SUA și în Europa. În cazul americanilor, componenta religioasă din Tea Party ar fi, de pildă, net mai puternică decât în Europa, în rândul conservatorilor germani nemulțumiți de deschiderea spre stânga a CDU – argumentația aparține de pildă politologului german Thomas Poguntke, de la Universitatea Heinrich Heine din Düsseldorf.

Existența multor elemente comune, odată combinate, ar putea favoriza izbucnirea și extinderea în Vest a unei noi mișcări de dreapta, greu de contestat. Frământările din dreapta spectrului politic, comune celor mai avansate democrații occidentale, par a fi, în ultimă instanță, consecința unei crize identitare. La originea ei se află nu doar angoase de sorginte economică.

Aceste frământări sunt, neîndoielnic, și expresia nemulțumirilor difuze ori acute generate de elitele politice și culturale al căror discurs politic corect e resimțit de mulți ca excesiv și mai cu seamă ca fiind rupt de realitatea cotidiană a societăților deschise, globalizate. În cauză este incapacitatea vădită a acestor elite postmoderne de a adresa adecvat chestiunea identității unor segmente largi ale propriilor electorate, nevoia lor de un set de valori clare.