Mircia Giurgiu

„Mitropolitul Bartolomeu veghează România din ceruri” Bartolomeu Anania, primul mitropolit al Clujului, s-a ridicat la Ceruri. Testamentul lăsat este unul simplu, așa cum și-a trăit viața: necomplicat și în sihăstrie.

A fost un mare om de cultură, afirmându-se în literatură în anul 1936 în revista „Vremea”, iar în 1982 a primit Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală – București, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel al Patriarhiei Antiohiei, iar în 2010 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

Într-una dintre ultimele sale predici, ÎPS Bartolomeu spunea: „Moartea este o pregătire a omului pentru ceea ce urmează. Sunt un om în vârstă și e normal să mă gândesc la sfârșitul meu pământesc, dar nu îmi e frică. Este vorba despre ceea ce nu moare din om, sufletul, și de ceea ce putem numi destinul acestui suflet. Știu dinainte că îl pun în mâna Domnului. În același om există și sufletul care rodește grâul, și sufletul care rodește neghina. În virtutea Legii Sfinte știm și avem datoria să alegem din vreme neghina de grâu. Fiți liberi în credința voastră, fiți încrezători în credința voastră, hăruiți-o cu fapte bune fiecare după putința lui și nădăjduiți și sperați cât puteți de mult pentru ca speranțele să fie bogate, să aveți ce pierde și să vă și rămână”.

Consider că prin aceste vorbe ÎPS Bartolomeu a lăsat românilor o adevărată lecție de viață și credință.