Virgil Pop

„Miza reorganizării teritoriale: disponibilizările masive”

Spuneam săptămâna trecută că rațiunile pentru care cei de la putere insistă cu ideea reorganizării teritoriale rezidă în lupta electorală din 2012 pentru fondurile de stat. Cred, însă, că adevărul merge mult mai departe de aceste supoziții, la mijloc fiind vorba și despre un alt motiv pentru care se dorește urgentarea acestui demers. E vorba despre disponibilizările masive.

Guvernul încearcă de luni bune să disponibilizeze masiv din aparatul bugetar de stat. Sigur, sistemul trebuie restructurat pentru a lua o formă suplă și funcțională, dar de aici până la disponibilizări cu heirupul de zeci de mii de oameni e o cale lungă și total nedemocratică. Cifrele ne arată clar cum Guvernul și președintele încearcă cu disperare să dea afară cât mai mulți oameni din sistem, pentru a face rost de bani pentru bugetul secătuit și pentru a satisface cerințele nemiloase ale FMI, în schimbul împrumuturilor și al acordului preventiv. Altfel, nu se explică cum MAI și aparatul de stat, în ansamblu, încearcă prin toate mijloacele și subterfugiile să disponibilizeze peste zece mii de persoane în următoarea perioadă. Unde ne uităm în aparatul guvernamental, dăm peste un program de reducere de personal. ANAF intenționează să dea afară 1.200 de persoane, iar Ministerul Economiei vrea să scape de 1.500 de persoane. În total, mii de oameni care vor rămâne fără un loc de muncă, doar anul acesta, iar acest lucru se va întâmpla în mod sigur dacă planul va avea succes. Intenția Guvernului de a disponibiliza masiv are însă multe impedimente democratice, ce țin de legislația muncii, drepturile omului, votul în Parlament, chiar și de Constituție – tocmai din acest motiv planul nu merge cum ar trebui.

Și aici intervine reorganizarea teritorială, pentru că dincolo de toate abordările ce trebuie luate în calcul, în discuțiile privitoare la acest proiect, cifrele vorbesc de la sine. Reorganizarea teritorială presupune, potrivit specialiștilor, cel puțin 4.000 de disponibilizări dintr-o lovitură, din aparatul de stat central și local, dar și o economisire a banilor guvernamentali care vor fi, cu siguranță, direcționați tot „unde trebuie”. Sunt sigur că o mare parte dintre posturi și bani vor merge, spre exemplu, în noul capriciu al Guvernului Boc, adică un nou minister (alți bani de cheltuit și gestionat, posturi-cheie noi) ce se va ocupa cu fonduri europene.

Și, contrar voinței majoritare, planul a fost deja pus în aplicare. Ministrul Elena Udrea a anunțat deja restructurarea unor instituții subordonate ministerului pe care îl conduce în forma noii reorganizări, măsură ce înseamnă deja 125 de posturi eliminate. Ministerul Agriculturii se pregătește să îi ia exemplul, și măsurile de disponibilizare se răspândesc deja și în teritoriu. În același mod se dorește reorganizarea deconcentratelor. Dar nici acest proces nu este unul care trebuie făcut peste noapte. Trebuie analizat fiecare caz în parte, în funcție de structură și de probleme. Nu sunt lucruri cu care să ne jucăm, doar pentru că puterea vrea reorganizare cu orice preț. Dar Traian Băsescu insistă, și este clar că puterea vrea să înceapă reorganizarea în sens invers, cu instituțiile, cu legile, astfel încât până în toamnă să fim puși în fața faptului împlinit și să se treacă efectiv la reorganizarea administrativă.