Florin Mihail Secară

„Moartea căprioarei în 3.205 zile”

Titlul sarcastic pe care l-am dat acestei declarații politice nu are nicio legătură nici cu poezia lui Nicolae Labiș și nici nu pune la îndoială vreo decizie a vreunei instanțe de judecată din România. Ironia provine din recordul pe care l-a înregistrat în instanță un dosar privind suspiciunea unor fapte de corupție, aproape nouă ani, la capătul cărora am aflat cu toții că tot efortul anchetatorilor a fost zadarnic. Așadar, declarația mea nu este despre justiție, ci doar despre sărăcia și subdezvoltarea unui județ în care stăpânește de mulți ani un personaj nociv, care visează la titlul de voievod local.

Urmașii Vrâncioaiei se răscolesc în mormânt, văzând cum pământurile pentru care au luptat sunt astăzi mai pârjolite decât în urma oștilor otomane, cum satele vrâncene n-au reușit să intre în epoca modernității, rămânând în umbra nefastă a sărăciei și subzistenței, cum nepoții și strănepoții lor iau calea străinătății. Nu pentru că Vrancea ar fi săracă, nu pentru că vrâncenii nu muncesc, nu pentru că vrâncenii nu ar vrea ca să-și cinstească înaintașii, arătându-le că fiii acestor pământuri nu au murit degeaba, ci pentru că de ani buni de zile Vrancea stă în negura unei conduceri administrativ-județene nefaste, corupte, îndreptate împotriva propriilor cetățeni, care parcă și-a propus drept obiectiv central să realizeze din Vrancea cel mai subdezvoltat și sărac județ din țară.

Mulți ar spune că profit de acest prilej pentru a-mi ataca adversarii politici nejustificat, că „intangibilii” și „imaculații” urmași ai lui Ion Iliescu și Adrian Năstase sunt oameni bine intenționați, care nu dorm de grija concetățenilor lor. Ca să vă conving că lucrurile nu stau așa, vă invit să faceți o scurtă vizită în Vrancea, ca să constatați singuri că ceea ce spun eu se poate vedea cu ochiul liber. Astfel, dacă luați la analizat hârtiile consiliului județean, veți constata că drumurile din județ au fost asfaltate și de două ori pe an, că banii s-au alocat, s-au cheltuit, iar de realizat nu s-au realizat niciodată. Dacă doriți să vizitați Vrancea, v-aș recomanda totuși să nu veniți în vizită decât cu o mașină de teren, cu un tractor sau alt mijloc de transport care să poată suporta gropile uriașe și multitudinea drumurilor neasfaltate. Tot în statisticile județene, veți fi uimiți că Vrancea a depășit și statele occidentale la alimentarea cu apă a locuințelor, la sisteme de canalizare și epurarea apelor, la școli și spitale renovate din bani publici. Atenție, tot pe hârtie! Pentru că, în realitate, baia din fundul grădinii este încă dominantă, școlile se prăbușesc peste elevi, iar spitalele sunt doar anticamerele medicinei legale!

Acestea sunt realizările practice ale voievodului de Vrancea, acest „imaculat” autoales în fruntea baronilor județeni, care deși se consideră în continuare „intangibil”, îl avertizez că instituțiile statului nu sunt impresionate de „moartea căprioarei”. Am încredere că toate autoritățile abilitate cu verificarea utilizării banilor publici, pornind de la