Marius Rogin

## „Modele europene de succes”

Unele dintre social-democrațiile Europei oferă modele de succes în rezolvarea unor probleme frustrante de politică internă. Fără surle și trâmbițe, Suedia, Olanda și alte țări cunoscute pentru sistemele social-democrate asistențiale („welfare states”) au adoptat reforme inovatoare, bazate pe principiile economiei de piață, în probleme ca sistemul de pensii, transporturi și educație. În timp ce politica din România rămâne cantonată în partizanat, partidele europene de stânga și de dreapta și-au unit forțele pentru a implementa idei și politici de economie de piață care oferă modele de succes.

Suedia a obținut performanțe la guvernare întrecând Statele Unite în ceea ce privește reforma pe principiile economiei de piață. Atunci când fostul secretar american pentru apărare, Donald Rumsfeld, numea aliații tradiționali din NATO, ca Franța și Germania, „vechea Europă”, el exprima un stereotip puternic răspândit în SUA. În această viziune, Europa este îmbătrânită și calcifiată – reticentă la schimbări și privind mereu spre trecut – în timp ce SUA se află la polul opus: dinamică, inovatoare, dornică de a îmbrățișa viitorul. Așa că americanii ar putea fi surprinși să afle că bătrâna Europă este de fapt înaintea SUA în ceea ce privește rezolvarea unor probleme spinoase.

Cum au reușit unele state europene să depășească obstacolele politice și să realizeze schimbări importante? Gradul de colaborare politică necesar pentru realizarea reformelor este poate trăsătura cea mai importantă a experienței europene. Partidele aflate de ambele părți ale spectrului politic au învățat arta adevăratului compromis.

Modelul suedez este un foarte bun exemplu. Social-democrații, centriștii și conservatorii din Suedia și-au unit forțele pentru a adopta măsura conturilor personale de pensii plătite din bugetul de stat. Blocuri politice de diverse orientări au ajuns la un acord asupra unui program național de vouchere în învățământ, care în ultimii 15 ani a condus la creșterea de aproape zece ori a numărului de studenți în școlile private din această țară.

Legea privind voucherele pentru învățământ a fost adoptată de un guvern condus de conservatori în 1992. Inițial, fiecare elev din Suedia avea posibilitatea de a folosi un voucher în valoare de 85% din finanțarea publică alocată pe elev în școlile publice pentru a-și acoperi parte din taxele de studiu la o școală privată. Când au venit la putere în 1994, social-democrații ar fi putut să anuleze legea. În loc de asta, ei au preferat să crească valoarea voucherului până la 100% din finanțarea publică pe elev din sistemul de stat, dar în același timp au interzis școlilor private să perceapă taxe mai mari decât valoarea voucherului. Acest compromis a îmbinat obiectivul conservator al finanțării publice complete pentru promovarea opțiunilor educaționale cu scopul socialist al cheltuielilor egale pentru copii.

Partidele suedeze au ajuns la un compromis asemănător cu privire la reforma sistemului de pensii. Discuțiile au început în 1989 sub guvernul condus de social-democrați, au continuat în guvernarea conservatoare și s-au încheiat sub un alt mandat social-democrat. În cele din urmă, reforma a inclus elemente dorite de stânga, între care continuarea și finanțarea completă a unui sistem de pensii exclusiv public și cuprinzător, cu trăsături dorite de dreapta.