Ioan Oltean

„Modernizare și societate civilă. Concepte distincte, dar interdependente”

Societatea civilă și sfera vieții politice localizate în structurile statului sunt uneori privite, din anumite perspective ideologice, ca realități aflate în raporturi de excludere reciprocă. În fapt, ele sunt două laturi complementare ale existenței umane în societățile moderne. Statul reprezintă axul domeniului politic al unei societăți. În schimb, societatea civilă privește domeniul relațiilor directe dintre interesele grupurilor sociale și dintre indivizi în toate planurile vieții sociale.

Societatea civilă apare ca un proces major al modernității și ca un produs al modernizării. Diferențierea sferei private de cea politică, în paralel cu restructurarea profundă a modului de existență, și-au pus amprenta asupra culturii și psihologiei individuale și colective.

Societatea civilă ca entitate activă și autonomă există doar în măsura în care dimensiunea sa obiectivă, adică prezența unui spațiu al intereselor umane particulare și private, se întregește cu cea subiectivă, mai precis cu conștiința organizării diverselor structuri de interese, cu posibilități de acțiune în plan social, politic etc.

În primul rând, democrația nu poate decât să beneficieze de accentuarea elementelor rațional-comportamentale care caracterizează în general mentalitățile individuale și colective ale membrilor unei societăți civile. Acest lucru permite lărgirea orizontului conștiinței, depășirea cadrului îngust al relațiilor comunitar-familiale și descoperirea unor elemente de identificare la scară național-statală.

Mobilizarea socială și politică pe care o pregătește și o susține societatea civilă grație factorilor social-culturali, diferențierii și multiplicării rolurilor sociale ale membrilor săi, nu poate fi decât o premisă excelentă, necesară și de cele mai multe ori benefică democrației.

Democrația are nevoie, prin urmare, de societatea civilă, întrucât aceasta îi pune la dispoziție nu numai indivizicetățeni activi, ci și structuri de organizare a intereselor de grup, de clasă sau general cetățenești, respectiv pluralismul social și politic, una dintre premisele și formele instituționale indispensabile democrației moderne. Societatea civilă nu este nici omogenă din punct de vedere social, nici unitară sau amorfă din punct de vedere cultural sau ideologic. Ea nu este altceva decât o întruchipare a diversității și mobilității sub cele mai variate aspecte. Ea reflectă multiplicitatea structurilor și forțelor sociale ca și diferențierea intereselor individuale și colective autonome.

Este însă indiscutabil, în baza datelor istorice și empirice, că această modernizare se realizează mult mai dificil în planul mentalităților și al relațiilor politice. Modernizarea economică determină unele schimbări în universul cultural și comportamental al unei societăți tradiționale. Dar aceste schimbări nu pot fi neapărat de ordin pozitiv, și nici uniforme. În unele cazuri, ele accelerează criza valorilor tradiționale fără ca un nou sistem de valori moderne să apuce să se înrădăcineze în țesuturile societății.