Horia Cristian

Modificarea art. 137 din Codul muncii dorește să crească competitivitatea României pe piața muncii în Europa. Azi asistăm la reîntoarcerea manufacturii din Asia în Europa. Această reîntoarcere este consecința necesității unei flexibilități sporite a producției, a necesității de a reacționa rapid la cererea piețelor.

România poate pierde această „bătălie” dacă nu face ceea ce trebuie pentru a crește flexibilitatea forței de muncă. Clienții industriei românești din Germania, Belgia sau Franța nu înțeleg de ce în România nu se poate lucra sâmbăta, în timp ce în țările lor aceasta se poate.

Orice antreprenor care dorește să investească în România va avea în vedere câteva elemente importante, printre care și flexibilitatea internă a forței de muncă, adică capacitatea de a crește punctual și pe perioade scurte de timp productivitatea, în concordanță cu cerința pieței (Determinants of Foreign Direct Investment: A Sectorial and Institutional Approach, James P. Walsh and Jiangyan Yu).

În România, dacă se lucrează sâmbăta, se plătește dublu. Dar apoi ar trebui dat liber luni, așa cum spune articolul 137. Dacă e așa, de ce s-a mai prevăzut lucratul sâmbăta, ca ore suplimentare? Probabil fiindcă este normal ca uneori să fie nevoie de acele ore suplimentare?

De asemenea, orele suplimentare se fac doar de către angajații care doresc să le facă. Conform legii, nu poți obliga angajatul la ore suplimentare, dar asta nu înseamnă să nu le dăm voie să facă ore suplimentare, dacă doresc.

Inițiativele legislative ale ultimilor 2 ani au dus la scăderea numărului de zile lucrătoare cu 3 zile, prin zilele libere suplimentare date prin lege (Rusalii – a doua zi, Sfânta Maria, Sfântul Andrei). La o firmă cu o profitabilitate de 10% la care 50% din costuri sunt costuri salariale, prin scăderea veniturilor (mai puțin 3 zile productive), dar aceleași costuri salariale, profitul scade cu 7,7%, ceea ce echivalează cu creșterea impozitului pe profit de la 16% la peste 22,47%.

Legea, în mod pervers, are un efect negativ din punctul de vedere al protecției angajatului. Angajatorii oneroși au posibilitatea de a „rezolva” aspectul lucrului sâmbăta, rămânând în limitele legii: pentru lucrul sâmbăta (și chiar duminica) se fac alte contracte de muncă pe aceeași firmă sau pe altă firmă. În aceste situații, există riscul ca oamenii să câștige mai puțin, nemaifiind ore suplimentare, iar angajatorii au costuri mai mari (indirecte suplimentare la 8 ore pe săptămână). Riscul să devină necompetitivi pe piață!

Cei care nu respectă legile, oricât ar fi ele de complexe, tot nu le vor respecta, însă nu trebuie ca legile să fie făcute pentru aceștia și să se întoarcă împotriva celor care le respectă și care de fapt sunt realii contribuabili ai României.

În România, există firme serioase care plătesc contribuții, taxe, impozite, respectând legile referitoare la mediu, la PSI, la medicina muncii, la SSM, plătind până și concedii medicale din propriul buzunar, toate acestea însemnând costuri suplimentare față de firmele care evazionează statul, însă trebuie și se chinuie să rămână competitive atât în țară, cât și în Europa.