Constantin Avram

„Modificarea Codului rutier – între creșterea veniturilor la bugetul statului și stoparea, limitarea drastică a numărului de accidente de circulație”

Înainte de Revoluția din 1989, puțini, foarte puțini dintre noi aveam posibilități financiare de a obține un autoturism de producție indigenă, celebra Dacie, ca să nu mai vorbim de autoturismele din import, care se limitau numai la mărcile Skoda, Lada, Trabant etc. Pentru obținerea unui autoturism așteptam 4–5 ani pe listele faimoase de la depozitele speciale. După decembrie 1989, numărul autoturismelor noi sau second hand s-a înzecit, traficul rutier a devenit aproape de nesuportat în marile orașe ale țării, dar în special în București.

În mod regretabil, s-a înmulțit îngrijorător numărul de accidente rutiere, ca urmare a intrării în țară a mașinilor de mare putere, a iresponsabilității vitezomanilor, a nerespectării regulilor de circulație, toate, dar absolut toate, soldate cu sute de morți și mii de răniți, la care se adaugă distrugerea parțială și uneori totală a autoturismelor implicate în accidentele care ocupă din ce în ce mai mult spațiile televiziunilor de știri. Aproape toate edițiile de știri cuprind, dureros, spun eu, cel puțin câte 1–2 accidente de circulație care mai de care cuprinse în statisticile cu morți sau răniți.

În acest context sumbru, Ministerul de Interne supune atenției noastre modificarea Codului rutier și propune motivat înăsprirea pedepselor pentru vitezomani, dar și pentru consumatorii de alcool, înainte de a urca la volanul autoturismelor. Dar această înăsprire a pedepselor se definește mai mult prin creșterea cuantumului amenzilor aplicate în diferitele cazuri, decât prin măsurile punitive la care se expune conducătorul auto. Privită din acest punct de vedere, modificarea s-ar justifica numai din nevoia de creștere a veniturilor la buget și mai puțin de limitarea numărului de accidente, care mai de care mai violente. Cel puțin asta s-ar putea înțelege din textul proiectului. Nu știu în ce măsură creșterea cuantumului amenzilor conduce la creșterea comportamentului preventiv al conducătorilor auto, dacă ținem seama de faptul că oricum echipajele Poliției Rutiere stau la pândă pe șoselele României să vâneze eventualele greșeli sau abateri ale conducătorilor auto în traficul rutier. Nu cumva am micșora cheltuielile bugetare prin reducerea numărului de echipaje ale Poliției Rutiere odată cu întărirea măsurilor punitive (de constrângere temporară a unor drepturi) și alocarea acestor resurse la capitolul „siguranța cetățenilor”?! Pentru că noi, contribuabilii, plătim taxe și impozite să fim păziți, nu să fim pândiți de polițiști. S-ar putea spune că amestecăm sarcinile Poliției Rutiere cu cele ale Poliției Locale, dar nu este așa, pentru că, și într-un caz, și în celălalt, se consumă resurse publice, indiferent unde sunt vărsate.

Oricum cetățenii României au mai multă nevoie de siguranță personală în spațiul public decât de supravegherea excesivă pe șoselele țării ale echipajelor Poliției Rutiere, ascunse mascat pe sub sălcii, pe sub extinderile unor magazine de la șosea, pe după alte mijloace de transport etc., numai de dragul unei amenzi de circulație, pentru că astfel nu este îndeplinită decât componenta financiară a acțiunii polițiștilor rutieri, în dauna componentei preventive a acesteia. Este mai mult decât probabil ca majorarea cuantumului amenzilor de circulație să genereze un alt nivel de corupție, să crească nivelul șpăgilor, ca rezultat al înțelegerii între agentul de circulație și conducătorul auto. Neplata acestor amenzi impun măsuri mai aspre, într-adevăr, privind suspendarea permisului de conducere sau spectrul executării silite, dar creșterea nivelului amenzilor nu este neapărat o măsură care să crească prevenția conducerii autovehiculelor rutiere.