Stelică Iacob-Strugaru

## „Moldova are nevoie urgentă de ajutor”

În ultimii cinci ani, tragediile provocate de intemperiile vremii s-au succedat nemiloase, an de an, asupra județelor din nord-estul Moldovei. Localități întregi au fost măturate de ape, culturi agricole muncite cu sudoare au fost compromise, iar pentru foarte mulți apa a luat cu ea agoniseala de o viață.

Din nefericire, când vorbim despre această regiune a țării, vorbim și despre zona geografică cea mai săracă, lipsită de industrializare, cu un șomaj extrem de ridicat și dependentă în mare măsură de activitățile agricole. Nu este nicidecum de mirare că satele botoșănene au din ce în ce mai puțini tineri, plecați de acasă cu gândul că oriunde în lume își vor putea construi o viață mai bună.

Speranța că integrarea în Uniunea Europeană le va ameliora viața continuă să rămână doar o speranță. În plus, administrația publică locală, extrem de săracă și lipsită de expertiza lucrului pe proiecte, nu a reușit să profite de fondurile europene destinate înlăturării decalajelor de dezvoltare economică și socială, din pricina lipsei cotelor de cofinanțare a proiectelor. Astfel, cea mai mare parte a județului pe care-l reprezint în Parlamentul României arată, din punct de vedere al infrastructurii, aproape la fel ca în urmă cu două decenii, dacă nu mai rău. Drumuri proaste, râuri fără diguri, fără poduri și podețe, chiar fără iluminat public stradal sau infrastructură de apă și canalizare.

În urmă cu cinci ani de zile, când inundațiile afectau România, prim-ministrul de atunci furniza soluția sarcastică de a-i muta pe cei afectați la hoteluri de cinci stele. Altfel spus, aceasta a fost atitudinea unor guverne, și o atitudine bazată pe un plan de soluții față de provocările naturii și față de sărăcia în care sunt împinși românii noștri.

E trist că, an de an, în lipsa unor măsuri ferme de stimulare a investițiilor în infrastructura din această regiune, moldovenii noștri așteaptă inundațiile ca pe un eveniment obișnuit, implacabil și fără sfârșit. Nu așteaptă vara pentru binecuvântările ei, ci cu teamă și speranța că viiturile nu le vor lua iarăși totul.

Puțini oameni politici care au deținut decizia politică au conștientizat că, dincolo de tragediile provocate oamenilor, lipsa unei infrastructuri în acest colț de țară aduce și o serie însemnată de pierderi economice în relațiile comerciale cu țările vecine.

Soluții au fost și încă mai sunt. Ne mai trebuie doar voința pentru a le transpune în practică.