Alin Silviu Trășculescu

„Moment istoric în legislația românească”

„Vreme trece, vreme vine...”, spunea poetul național într-una dintre cele mai frumoase poezii din creația sa. Și eu m-aș ralia concepției poetului și aș spune că prea multă vreme a trecut de când Codul civil al României producea efecte asupra cetățenilor săi. A trecut mai bine de un secol și jumătate de la reforma lui Cuza, iar de la întâi octombrie ne putem bucura de un Cod civil cu totul nou.

Schimbările socioeconomice, nu numai din ultimii douăzeci de ani, ci din ultimul secol și jumătate, au impus reanalizarea și crearea unui cod adaptat zilelor noastre.

Nu vreau să spun nicidecum că vechiul cod, de inspirație franceză, austriacă și italiană, ar fi fost un set de reguli greșite, ci a reprezentat un cod al timpurilor sale.

Știm cu toții că de la adoptarea sa în 1865 și până la Revoluția română, nori negri s-au abătut asupra țării noastre, iar Codul civil a fost modificat succesiv pentru a legitima regimuri politice vremelnice.

Chiar și după decembrie 1989, Codul civil românesc a trebuit să reinstaureze dreptul de proprietate privată, relațiile civile libere, drepturile și libertățile cetățenești.

Mă bucur că poate singura dată când opoziția s-a dovedit responsabilă a fost cu privire la adoptarea noului cod. Societatea românească reclama adoptarea și implementarea acestuia. S-a făcut un pas uriaș, urmând să vină din urmă și noile coduri: penal și de procedură penală.

Justiția și românii au nevoie de o legislație modernă, capabilă să recâștige încrederea românilor în actul de dreptate.