Natalia Elena Intotero

„Monarhia nu salvează România!”

Deși țara noastră este, de multă vreme, o republică, iarăși se observă o revigorare a anacronicului curent monarhist. Treaba asta cu reînvierea mortului de la groapă începe să devină agasantă. Începe să semene tot mai mult cu prozelitismul religios pentru tot soiul de secte obscure, dar foarte agresive propagandistic. Dacă tot e să ne întoarcem în timp, de ce să ne oprim la monarhie și de ce taman la cea constituțională? Poate că mulți vor cum era pe vremea lui Mihai Viteazul sau Vlad Țepeș! Poate că mulți vor ca pe vremea lui Burebista ori Decebal! Sau hai să ne întoarcem în comuna primitivă, unde au fost primele forme de comunism, căci și comunismul își are adepții săi, probabil chiar mai mulți decât monarhiștii!

Să nu ne mai mințim singuri și mai ales să nu-i mai amăgim și pe alții! Sunt o grămadă de exemple de republici nereușite, dar și de monarhii nereușite, după cum sunt și exemple de monarhii eficiente pentru populație, cum sunt și republici în care populația prosperă frumos.

Ce uităm însă cu toții? Că nu forma de guvernământ e cea care contează! Cea care are importanță este calitatea umană a celui din fruntea țării, iar aici nu doar președintele ori regele contează, ci și premierul, miniștrii, secretarii de stat, parlamentarii, primarii, directorii și așa mai departe. Cine poate să demonstreze că monarhia constituțională e o garanție că nu vor mai exista miniștri ca Băsescu ori Igaș? Și invers: nu sunt pe plac miniștrii Germaniei republicane? Cine garantează că nu-l apucă pe un alt rege dorul de dictatură, ca pe Carol al II-lea? 25% din Casa Regală a fost dictatorială, deci nu putem evita să luăm în calcul și varianta asta. Pe un președinte care nu-ți convine îl mai dai jos, că-i expiră mandatul, pe un rege care nu-ți convine îl ai în spate cât timp trăiește!

Până să devenim mari schimbători de regim, haideți mai degrabă să ne schimbăm pe noi prima dată, să învățăm mai bine, până în ultimul cătun, ce-i aia democrație, să-i învățăm și pe cei care nu știu, să îi ajutăm să gândească singuri, cu capul lor, dar corect, să nu mai votăm „la mișto” sau instinctual, să votăm pentru ceva ori cineva, nu contra ceva sau cuiva, să învățăm să-i ascultăm și pe ceilalți, să înțelegem că stânga și dreapta nu trebuie să se omoare reciproc, ci că ele trebuie să tragă România doar înainte, indiferent că pe drumul din stânga ori pe cel din dreapta, și că politicianul de stânga împreună cu cel de dreapta trebuie să colaboreze pentru mersul obligatoriu înainte al țării, nu să facă mereu câte o haltă (luni sau chiar ani!) de păruială, până termină cu datul reciproc în cap, iar țara să stea spectatoare și cu gura căscată în vreme ce ei fac circ, pentru că nu reușesc să dea pâine...

Haideți să-i învățăm noi pe oameni să lupte pentru drepturile lor, să nu aștepte să le rezolve alții problemele, în vreme ce ei se uită la telenovele și ascultă manele! Haideți să îi învățăm să își strige necazurile în stradă, haideți să îi învățăm să tragă politicienii la răspundere, nu să tot aștepte pară mălăiață de la un președinte ori de la un rege! Hai să se desprindă de chestia cu tătucul ocrotitor din vârful treburilor țării! Și, atunci, vom vedea că nu mai are importanță dacă în fruntea țării e un rege ori un președinte...