Tamara Dorina Ciofu

„Monitorizarea copiilor care nu merg la școală”

În țara noastră fenomenul migrației muncii nu a produs efecte doar în plan economic, ci și în plan social și educațional. Mii de copii au rămas în țară în grija bunicilor, a familiei sau a educatorilor, în lipsa părinților care au plecat la muncă în străinătate. Acești copii sunt astăzi în responsabilitatea statului, cu atât mai mult cu cât ei reprezintă generația următoare.

Din cauza mobilității familiilor în Uniunea Europeană, mulți copii trebuie astăzi monitorizați de către organele statului, de instituțiile ce apără drepturile copiilor. Adevărata provocare vine atunci când se pune problema monitorizării copiilor care nu vin la școală, care nu au părinți în România și pe care autoritățile nu îi pot vedea. Copiii din afara sistemului de învățământ, adesea din mediul rural, adesea de vârste prea mici, sub șapte ani, au drepturi la fel ca oricare alt copil. Însă drepturile acestora se pierd undeva în sistem, atât timp cât reprezentanții lor legali sunt prea puțin interesați de aceștia.

Aici intervine rolul statului și, cred eu, al societății civile. Acolo unde nu există un interes pentru dezvoltarea copilului, primarul, preotul, asistentul social devin vocea acelui copil. Salut inițiativa UNICEF de a lansa un program-pilot destinat acestor copii în 45 de comune din țară. Programul-pilot care se va desfășura în județul Bacău va dezvolta servicii de protecție socială în cooperare cu autoritățile statului, centrale și locale, pentru a preveni abandonul școlar în rândul copiilor ce provin din mediul rural, din familii defavorizate.

Cred cu tărie în rolul fiecăruia în societate, cred că avem menirea să ajutăm mai mult chiar decât ni se pare că putem ajuta. Autoritățile locale și centrale pot face tot ce le permit cadrul legal și bugetul, de multe ori prea mic pentru servicii sociale. Însă noi, ca cetățeni și lideri ai comunităților pe care le reprezentăm în Parlamentul României, putem face mai mult, îi putem îndemna și educa pe cei din jurul nostru să deschidă ochii și să acționeze acolo unde este nevoie de ajutorul lor.