Gigel Sorinel Știrbu

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi,

Între 1947 și decembrie 1989, în România, probabil, s-au întâmplat și lucruri bune. Probabil. Vârsta nu-mi permite să spun dacă este așa sau nu. Dar un lucru este cert, dragi colegi, istoria României scrisă între 1947 și 1989, trebuie să fiți de acord cu mine, are multe lacune. Și, de foarte multe ori, la îndemn politic, a fost – cum spunea și antevorbitorul meu – mistificată.

Ceea ce s-a întâmplat astăzi aici trebuie să recunosc că mie mi-a produs o mare bucurie. Într-adevăr, a fost singura dezbatere de astăzi în care cele două forțe politice –

majoritate și opoziție – au adus în discuție argumente pro și contra unui proiect legislativ.

Dar, când este vorba de istorie, când este vorba de a restabili adevărul istoric, toți cei de aici, din sală, suntem de acord că istoria, după ʼ47, a fost mistificată. De ce Dumnezeului să ne încăpățânăm să susținem un punct de vedere care, în definitiv, nu poate să conducă decât la argumentația celor dinainte de 1989 – și încerc să fiu cât pot de elegant?

În încheiere, antevorbitorul meu mi-a dat și o veste bună, și o veste proastă. Vestea bună este că pleacă din Parlament. Vestea proastă este că Primăria Bârlad va avea de suferit.

Vă mulțumesc mult.