Miron Alexandru Smarandache

„Monumentele naturii din România, în pericol de dispariție”

Ziua Internațională a Monumentelor, marcată în fiecare an pe data de 18 aprilie, ar fi trebuit să fie o zi importantă și pentru România, prin conștientizarea populației asupra vulnerabilității patrimoniului și a acțiunilor necesare pentru protecția și conservarea sa. Nu a fost însă așa, din cauza letargiei și lipsei de preocupare a autorităților centrale și locale în ceea ce privește abordarea acestui subiect important, tratat cu maximă responsabilitate în țările Uniunii Europene.

Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor, 18 aprilie, se aniversează anual, începând cu anul 1983, conform aprobării Conferinței Generale UNESCO, la propunerea ICOMOS – Comitetul Internațional al Monumentelor și Siturilor. Din nefericire, patrimoniul industrial, ca de altfel și alte sectoare ale patrimoniului cultural, este în pericol atât la nivel mondial, cât și în România, poate mai acut la noi în țară. Fabrici, mine, căi ferate, instalații de producere a energiei electrice, locuințe muncitorești etc. reprezintă tot atâtea repere ale dezvoltării societății umane și au o importanță egală cu cea a siturilor laice sau religioase, cărora li se acordă, în mod tradițional, o mult mai mare atenție. Patrimoniul industrial este în pericol de dispariție prin distrugere și abandon, existând astfel riscul de pierdere a unor mărturii esențiale privind geniul creator al umanității.

Monumentele naturii din România sunt, la rândul lor, în pericol. Bine-cunoscutele rezervații protejate din parcurile naturale ale munților noștri, impunătoare atât prin măreția peisajului, cât și prin complexitatea faunei și florei, se confruntă cu mai multe tipuri de dificultăți. Comportamentul dezordonat al turiștilor, poluarea frecventă cu deșeuri menajere, alături de dezvoltarea infrastructurii, în lipsa efectuării unui inventar al speciilor și a amenajării perimetrelor care le conțin, încep să aibă efecte negative, în sensul deteriorării habitatelor și al pierderii treptate a biodiversității. Mai mult, situația dramatică a parcurilor naturale este înrăutățită și de lipsa de implicare a autorităților centrale, județene și locale. Acestea ar trebui obligate, printre altele, să asigure un buget necesar bunei administrări a ariilor protejate și să constituie o structură de specialitate în vederea coordonării activității de administrare. Îndatoririle respective nu sunt însă respectate și din cauza faptului că lipsesc planurile de management al rezervațiilor, iar acolo unde există ele nu sunt aplicate de către autorități.

Mai mult, rezervațiile naturale de prim rang ale României, cum sunt Parcul Național Bucegi sau cel din Munții Rodnei, sunt în pericol de dispariție din cauza defrișărilor masive ale pădurilor și asaltului haotic al tehnologiilor moderne. Iată de ce ziua de 18 aprilie trebuia să fie una importantă pentru Guvernul USL, dar Ministerul Culturii nu a catadicsit nici măcar să posteze pe site o informație de două rânduri care să marcheze acest eveniment.