Elena Ramona Uioreanu

„Moțiunea de cenzură dezbătută luni, 22 septembrie 2014”

O democrație reală și funcțională presupune cel puțin doi actori politici care-și dispută principii, idei și soluții pe care le consideră benefice societății. Disputa se concretizează în dezbateri argumentate, mai mult sau mai puțin colorate, dar

categoric respectuoase la adresa preopinenților. Asta e teoria.

Iată acum realitatea românească a momentului.

Opoziția parlamentară a depus o moțiune de cenzură, considerând, cu argumente, că unele acțiuni ale premierului Victor Ponta sunt nefaste pentru interesul public și pentru fragila noastră democrație.

Concret, moțiunea viza OUG nr. 45/2014 privind modificarea și completarea Legii pentru alegerea Președintelui României și OUG nr. 55/2014 privind migrația aleșilor locali.

ACL acuză faptul că, în ultimele luni, „asaltul asupra democrației și asupra statului de drept a atins cote alarmante”, artizanul acestor „acțiuni destabilizatoare” fiind Guvernul condus de Victor Ponta.

Moțiunea și-a urmat calea legală și, luni după-amiază, a intrat în dezbaterea plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului.

De aici încep derapajele de la ceea ce considerăm noi a fi atitudinea democratică.

Întâi de toate, în sală erau prezenți doar 303 din cei 576 de aleși ai națiunii. Din partea puterii au venit, într-adevăr, premierul și majoritatea miniștrilor săi, dar a lipsit un număr consistent de parlamentari, ceea ce a condus la ridicola situație de a se dezbate o moțiune de cenzură, una dintre cele mai importante acțiuni pe care Legislativul le poate întreprinde, cu o prezență de 52%! Totuși, se discuta demiterea Guvernului, nu plantarea de corcoduși pe marginea drumurilor județene! Neplăcută a fost și lipsa unui număr de parlamentari ai opoziției, a căror prezență ar fi subliniat mai mult comportamentul nedemn al puterii.

Trist ni s-a părut faptul că replica premierului la acuzațiile aduse de textul moțiunii n-a fost una serioasă și argumentată, ci o înșiruire de banalități, „condimentată” cu ironii eșuate.

Pentru ca sfidarea adusă regulilor jocului democratic să fie deplină, parlamentarii PSD n-au votat deloc, iar exemplul lor a fost urmat de „aleșii” din PC și UDMR.

Atitudinea UDMR ni se pare cu atât mai nelalocul ei cu cât acum câteva zile doar Kelemen Hunor invoca principiile democratice în susținerea autonomiei pe criterii etnice. Îi reamintim, pe această cale, că dubla măsură este una dintre cele mai condamnabile ofense aduse ideilor de etică și bună-credință.

La final, moțiunea de cenzură a căzut, în favoarea ei votând doar 154 de parlamentari.

Să înțelegem că boicotarea unei moțiuni de cenzură care nu-i convine domnului Ponta este normală și în spiritul principiilor democratice?

Una dintre misiunile de bază ale parlamentarului este votul. „Da”, „nu”, sau, în cel mai rău caz, „abținere”, dar vot! Când „alesul” poporului refuză să voteze, care este logica prezenței sale în Parlament? Sau poate domnului Ponta i-a fost teamă că parlamentarii PSD vor vota în favoarea moțiunii?