Daniel Buda

„Moțiunea iresponsabilității PSD”

Nu de puține ori mi-am pus întrebarea oare de ce își doresc atât de mult partidele din actuala opoziție să denigreze, în mod constant, clasa politică, societatea românească și credibilitatea Parlamentului, cel mai înalt for legislativ, prin îmbinarea lipsei de profesionalism și a diletantismului într-un spectacol comic și grotesc, un circ ieftin demagogic. Răspunsul este clar și unul singur: își doresc atât de mult să dețină puterea absolută încât nimic altceva nu mai contează. Uită inclusiv faptul că fac și ei parte din acest for legislativ, însă, din păcate, viziunea antieuropeană a unui astfel de partid nereformat, și anume PSD, îi împiedică să vadă mai departe de propriul lor interes. Sunt oare indignați sau amenințați în propriile afaceri pentru că actualul Guvern a demarat un amplu proces, transparent și eficient, pentru modernizarea statului și restabilirea ordinii de drept, pe baza unui set de principii corecte în virtutea cărora să funcționeze cu adevărat un stat de drept, sau le este oare frică să trăiască într-un stat în care funcționează ordinea de drept?

Recentele acțiuni ale partidelor de opoziție, inclusiv inițierea moțiunii de cenzură, denotă implicarea lor „activă” în problemele Parlamentului și ale societății, în general, prin instigare la revoltă și destabilizare socială, economică și financiară. Și cu această moțiune de cenzură, actuala opoziție face ce știe mai bine: revoltă în stradă pentru deturnarea mijloacelor democratice, pe principiul mineriadelor.

În fapt, este simplu pentru ei dacă ne ghidăm după mult îndrăgitul lor slogan: „Nicio sesiune fără moțiune!”. După cum bine definea politica un celebru gânditor francez, și anume „arta de a-i împiedica pe oameni să se amestece în treburile care-i privesc”, această definiție pare că și-a găsit consacrarea în rândurile partidelor de opoziție: după momentul decembrie 1989, mulți dintre cei care au făcut politică au făcut prea puține pentru semenii lor, dar au făcut mult prea multe pentru ei înșiși, adică, în concret, au făcut mai degrabă ceea ce era la îndemână decât ceea ce ar fi fost moral și util să facă. Tocmai din acest motiv am convingerea că, acum, sunt atât de răzvrătiți și înspăimântați de faptul că, în sfârșit, țara noastră are cu adevărat șansa să devină un stat modern, european, iar ei sunt cei care nu vor mai putea să-și impună propria voință în detrimentul normelor legale.

Revenind la activitatea esențială a principalelor partide de opoziție, este evident faptul că își doresc să transforme România într-un stat al clientelei politice, un stat al asistaților social, un stat în care instituțiile statului să fie dependente de politic. Asistăm cu toții la o conturare a crizei sociale, o criză provocată, menținută și susținută de liderii opoziției prin care sunt blamate instituțiile statului, managementul public și privat și inclusiv elitele acestei societăți. Rolul opoziției în aceste luni este acela de instigare la revoltă, și nicidecum de a contribui la bunul mers al lucrurilor prin inițierea unor dezbateri publice, cu propuneri și soluții viabile pentru redresarea economică.