Marian Ghiveciu

„Motive pentru revitalizarea SNIF – SA”

Toate studiile efectuate în România conduc la importanța SNIF în activitatea de îmbunătățiri funciare, cu impact asupra producției agricole, infrastructurii secundare a mediului și sănătății populației.

S N I F a f o s t î n f i i n ț a t ă p r i n O r d i n u l R e g a l nr. 383/12.12.1910 ca serviciu de îmbunătățiri funciare, având misiunea de a studia, proiecta, executa, întreține lucrări de îndiguire, desecare, irigații în Lunca Dunării și zona râurilor interioare. Serviciile de Îmbunătățiri Funciare au fost susținute de statul român prin legi ca:

– 1924 – Legea apelor;

– 1929 – Legea pentru administrarea generală a statului;

– 1932 – Legea pentru a înlesni Asociațiilor de ameliorațiuni din regiunea inundabilă a Dunării contractarea de împrumuturi în scopul de a efectua lucrări de ameliorare funciară;

– 1934 – Legea pentru funcționarea și administrarea sindicatelor hidraulice din Transilvania și Banat supuse prevederilor Tratatului de pace de la Trianon/4.06.1920.

SNIF este o companie deținută de statul român, având ca obiect de activitate prestarea de servicii de întreținere, reparare, exploatare, lucrări de irigații, desecări, combaterea eroziunii solului, îndiguiri, baraje și altele asemenea, inclusiv apărarea împotriva inundațiilor, ghețurilor, fenomenelor meteorologice periculoase și accidentelor la construcții hidrotehnice aflate în administrarea ANIF.

Reorganizarea SNIF ar putea produce o restructurare financiară. Așa cum sunt puse în evidență de rezultatele recensământului agricol și ale anchetei structurale în agricultură, principalele probleme ale agriculturii sunt:

– existența unui sector foarte mare al agriculturii de subzistență, fără personalitate juridică, cu o dotare insuficientă cu echipamente și utilaje agricole, în care se obțin randamente scăzute și o utilizare incompletă a forței de muncă.

Această situație este completată de câteva exploatații agricole mari, cu personalitate juridică, pe baza concesionării și arendării terenurilor, sector relativ bine dotat tehnic, care obține producții bune, dar care nu utilizează pe deplin potențialul agricol exploatat. În procesul de privatizare, SNIF poate să constituie operatori de producție și servicii de exploatație agricolă cu personalitate juridică, urmând exemplul din Insula Mare a Brăilei. Această dezvoltare agricolă la nivel național poate fi făcută printr-o împărțire în opt regiuni macroeconomice, cele opt regiuni macroeconomice sunt unități organizaționale alcătuite fiecare, în medie, din 4–6 județe. Toate regiunile prezintă principalele forme de relief: câmpie, deal, munte, conform studiilor pedologice. Această formă de restructurare a sectorului, în contextul de țară aderată la UE, creează premisele organizatorice și competitivitatea produselor românești. Trebuie ținut cont că în România terenurile au un potențial productiv, dar sunt defavorizate de condiții naturale specifice ca: zone puternic afectate de eroziune prin apă, zone cu ariditate extremă, zone cu exces de umiditate, zone cu soluri sărăturate. Precizez că acestea au importante componente de biodiversitate, cu potențial agroturistic ridicat.