Neculai Rățoi

„MRU încă mai mișcă. O fi călcat pe-un cablu electric...”

Săptămâna cealaltă, dulcele târg al Ieșilor a fost invadat de ștăbimea unui grupuscul politic cică de dreapta – „Forța Cinică” sau așa ceva. Cui îi era dor de cel alintat de către presă drept „premierul-unguent”, prenumele său Mihai Răzvan și Ungureanu, putea să-l descopere, după oleacă de muncă, rătăcit printre câțiva membri regionali ai aceleiași FC Prăbușirea, bașca vreo câțiva liderași locali din PNȚCD, Mișcarea Popo... Popu..., mă rog, cum i-o zice, IRL și PER. Cam cât să-ncropești o echipă de fotbal fără rezerve, cărora li s-au adăugat încă vreo sută și ceva de cetățeni specializați în căscat gura ca la urs.

Și ce-a zis Mihai Răzvan Ungureanu, dacă tot a ajuns la Iași? Că „o alianță electorală este o variantă mai potrivită pentru unificarea dreptei decât o alianță politică”, susținând totodată că încă mai speră ca la acest proces să participe „toate formațiunile politice de dreapta”. Săracuʼ MRU! Parcă se și vede încoronat liderul suprem al dreptei românești, un soi de rege național al „etniei” de dreapta, fâlfâind drapelul acestei ideologii mai dihai ca Ana Ipătescu și având sub el, ierarhic și la grămadă, PNL, PDL, FC, PNȚCD și toate celelalte grupuscule care se dau, bineînțeles, de dreapta, de parc-ar fi concurs, vreo modă sau ceva în acest sens... E bine, totuși: a recunoscut singur că nu s-a luat o decizie în privința formulei dreptei pentru participarea la alegerile de anul viitor, dar, în opinia sa, „cea mai bună variantă ar fi formarea unei alianțe electorale”, „pentru că sunt termeni de timp la care trebuie să ne raportăm și branduri care se pierd”. Optimist ca întotdeauna domnul MRU, deși în confidențele sale consideră că s-a pierdut mult timp în procesul de unificare a dreptei și că vocea sa „a sunat în deșert” timp de câteva luni. Păi, e bine, se pare că, până la urmă, reușește să vină pe drumul cel bun, să priceapă, mai bine mai târziu decât niciodată, că în politica românească valoarea sa tinde asimptotic către zero. Poate o fi bun ca profesor. Poate. Însă, în materie de politică, la capitolul credibilitate, nu convinge pe nimeni nici măcar ca să devină președinte de asociație de proprietari. Tot timpul a fost un om numit de cineva, nu ales de popor, a beneficiat de conjuncturi și de bunăvoința cuiva. Este de neînțeles astfel insistența cu care ține morțiș să demonstreze că se poate face și dragoste cu forța, noroc că electoratul îl va readuce la realitate. Păcat, nu pare un om slab pregătit profesional, de ce o dori să activeze într-un domeniu în care valoarea sa este nulă?