Ghervazen Longher

Mul˛umesc.

Domnule pre∫edinte, Stima˛i colegi,

Comunitatea polonezilor din Rom‚nia se al„tur„ durerii ∫i regretului Óntregului popor polonez Ón ziua Ón care Sanctitatea sa Papa Ioan Paul al II-lea ne-a p„r„sit.

A plecat dintre noi o personalitate marcant„, unul dintre cei mai mari creatori ai contemporaneit„˛ii, omul care a mi∫cat cerul ∫i p„m‚ntul, care a ajuns p‚n„ Ón cele mai Óndep„rtate col˛uri ale globului pentru a g„si drumul spre sufletele altor oameni ∫i care, Ón decursul Óndelungatei sale vie˛i, a avut un singur scop, acela ca Ón lume ∫i Ón fiecare dintre noi s„ Ónving„ binele, Ón˛elepciunea ∫i dreptatea.

Ast„zi, inimile polonezilor sunt pline de ad‚nc„ durere, de m‚hnire Ón urma pierderii cuiva apropiat, a prietenului ∫i a p„storului spiritual a c„rui energie, for˛„ a credin˛ei ∫i neasemuit dar de a convinge au fost izvorul speran˛ei noastre comune.

Suntem Óns„ ∫i m‚ndri pentru c„ p„m‚ntul polonez a z„mislit unul dintre cei mai minuna˛i oameni ai istoriei moderne, m‚ndri pentru c„ profunda credin˛„ de veacuri a poporului nostru a dat na∫tere unei astfel de personalit„˛i care, la r‚ndul s„u, a putut oferi lumii at‚t de mult.

Œn aceast„ trist„ zi Ón sufletele noastre ne sim˛im ferici˛i pentru c„ ne-a fost dat s„ tr„im Ón astfel de vremuri.

Ioan Paul al II-lea a fost un mare apostol al Ómp„c„rii. A contribuit din plin la Ónl„turarea Cortinei de fier ∫i la extinderea Uniunii Europene, ajut‚nd prin aceasta multe ˛„ri s„-∫i refac„ drumul colabor„rii, iar pe cet„˛enii acestora s„-∫i recapete drepturile suverane ∫i sentimentul demnit„˛ii.

M‚hnirea ∫i triste˛ea provocate de moartea Papei Ioan Paul al II-lea sunt Ómp„rt„∫ite de comunitatea catolic„ din Óntreaga lume, dar ∫i de to˛i reprezentan˛ii altor culte, plini de respect ∫i recunoa∫tere pentru misiunea sa duhovniceasc„.

Memoria sa este cinstit„ de c„tre ierarhii tuturor credin˛elor ∫i religiilor din lume, de c„tre conduc„torii statelor ∫i popoarelor. Contribu˛ia Sanctit„˛ii Sale la Ón˛elegerea ecumenic„ pe scar„ mondial„ este de nepre˛uit.

Nu vom uita importan˛a vizitei Papei Ón Rom‚nia din 1999. Spiritul dialogului religiilor ∫i Ómp„c„rii, demonstrat Ón decursul acesteia, ne Ónso˛e∫te ∫i acum Ón rug„ciunile ∫i ac˛iunile noastre zilnice.

Ultimii ani ai misiunii sale duhovnice∫ti au o dimensiune eroic„. A luptat pentru cauz„, dar a luptat ∫i cu sine, cu suferin˛ele proprii. Niciodat„, nici m„car pentru un moment, nu a renun˛at la aceast„ lupt„. A f„cut dovada unei enorme for˛e de caracter. A predicat p‚n„ la final, a creat ∫i a men˛inut o str‚ns„ leg„tur„ cu oamenii p‚n„ la final ∫i cu toat„ puterea i-a slujit pe cei ce aveau nevoie de el.

Cea mai curat„ cinstire pe care i-o putem oferi acestui neobosit pelerin al c„r„rilor acestei lumi ∫i al inimilor noastre este aceea de a ne bucura de bog„˛ia ∫i puterea g‚ndurilor sale, de a Ón˛elege mesajul s„u privind nevoia de a p„stra credin˛a fa˛„ de valori cum ar fi libertatea, compasiunea, solidaritatea.