Pãun-Ion Otiman

## Mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor colegi,

Proiectul de lege pe care îl avem astãzi de dezbãtut, dupã punctul meu de vedere, reprezintã un pas înainte faþã de textul care ne-a fost prezentat iniþial de cãtre colegii de la Camera Deputaþilor.

Eu cred cã proiectul, aºa cum a venit de la Camera Deputaþilor, care, se spune, l-ar fi avut iniþiator pe domnul Petre Adrian, nu este strict exact. De aceea, noi considerãm cã am reuºit sã îmbunãtãþim foarte mult textul ºi cã el, în mare parte, rãspunde unor chestiuni fundamentale legate de revitalizarea cercetãrii agronomice în România.

Este cunoscut faptul cã în România a existat o experienþã pozitivã începând o datã cu înfiinþarea Institutului Naþional de Cercetãri Agricole Ñ al I.C.A.R.-ului Ñ sub conceptul unui agronom deosebit pe care România l-a avut. Este vorba de profesorul Gheorghe Ionescu-ªiºeºti.

Eu cred cã este nevoie ca activitatea de cercetare ºtiinþificã din România sã fie reglementatã prin lege. Este o activitate specificã ºi de fapt în cercetarea ºtiinþificã agronomicã din lume se practicã douã sisteme. Fie sistemul francez care a fost amintit aici înainte, Ñ este vorba de Institutul Naþional de Cercetãri al Franþei care are, de fapt, o dublã subordonare: pe de o parte, a Ministerului Agriculturii, pe de altã parte, a Ministerului Cercetãrii ºi Tehnologiei din Franþa, dar nu este vorba de o subordonare administrativã, ci este vorba de un concept de subordonare tematicã cu privire la cercetare ºi pentru finanþare.

Eu cred cã noi am reuºit în proiectul de lege sã ne detaºãm puþin de acest concept de administrare propriuzisã, de subordonare administrativã, ºi de aceea formula pe care am adoptat-o în proiectul de lege poate fi îmbunãtãþitã astãzi, deoarece nu mi se pare fireascã nici aceastã formã de subordonare administrativã, mãruntã,

pentru cã ea de multe ori poate sã ducã la o serie întreagã de nereguli în sistem, inclusiv numirea ºi revocarea arbitrarã a conducerilor staþiunilor ºi institutelor.

De asemenea, proiectul de lege introduce o chestiune importantã pentru îmbunãtãþirea sistemului de cercetare în ansamblu, mecanism pe care pânã la aceastã datã nu l-am avut ºi de aici, probabil, s-a ajuns la situaþia actualã când multe din staþiuni ºi institute au ajuns la pragul destrãmãrii, ºi anume este vorba de acreditare. Noi considerãm cã sistemul de acreditare este absolut necesar, dupã standardele europene, încât în decurs de un an de zile de la apariþia acestei legi staþiunile sã fie acreditate Ñ acelea care corespund standardelor Ñ, iar cele care nu corespund, evident, sã aibã o altã formã de organizare, inclusiv cea care vizeazã transformarea lor în societãþi comerciale.

Este important, de asemenea, de reþinut cã în textul legii este precizatã pluralitatea formelor de cercetare, în sensul cã cercetarea ºtiinþificã din agriculturã poate fi fãcutã atât în cadrul staþiunilor care sunt subordonate într-un sistem, precum ºi de cãtre societãþi comerciale cu atribuþii, cu obiective de cercetare, precum ºi de cãtre persoane fizice care pot sã întreprindã activitãþi de cercetare.