Daniel Vasile

Mulțumesc.

Bună dimineața!

„9 octombrie – Ziua națională de comemorare a Holocaustului”

Există momente în istoria fiecărei națiuni, a fiecărui popor, care marchează existența generațiilor viitoare. Sărbătorim sau comemorăm astfel de evenimente istorice în strânsă legătură cu consecințele lor istorice. Din păcate, momentele

existențiale în decursul istoriei, care marchează istoria romilor, sunt momente de comemorare:

1385 – prima atestare documentară a romilor pe teritoriul României; atestă, de fapt, sclavia romilor de peste 500 de ani;

20 februarie 1856 – eliberarea din sclavie a romilor; Și, nu în ultimul rând, comemorăm evenimentele din cel de Al Doilea Război Mondial – Samudaripenul – holocaustul romilor.

Comemorăm nu doar un eveniment tragic, de o cruzime inimaginabilă, dar și întreaga suferință a victimelor Holocaustului, victime ale reprimării colective în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Conform estimărilor, 500.000 de romi au fost exterminați, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, de regimul nazist și de alte regimuri și aliați ai acestora, iar în anumite țări a fost exterminată peste 80% din populația de etnie romă. În România, peste 25.000 de romi au fost deportați în vederea exterminării în Transnistria, în aceeași perioadă, dintre care aproximativ o jumătate au supraviețuit.

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, 23.000 de romi au fost uciși în Zigeunerlager – lagărul pentru romi de la Auschwitz-Birkenau, iar într-o singură noapte, noaptea de 2 spre 3 august 1944, au fost uciși în lagărul respectiv 2.897 de romi, în majoritate femei, copii și vârstnici.

Genocidul săvârșit de regimul nazist și de alte regimuri și de aliații acestora asupra romilor este un fapt ignorat și necunoscut de publicul larg, adesea nerecunoscut ori nepredat în școli, ceea ce plasează romii printre victimele ignorate ale genocidului comis în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Puținii supraviețuitori ai Samudaripenului – genocidul romilor – sunt modele pentru noi toți. Romii, reînviați din propria cenușă, și-au păstrat tradițiile, cultura și identitatea. Ei reprezintă o parte din valorile noastre, moștenirea noastră morală. Îi regăsim în noi, întorși acasă pentru a crea viitorul. Salutăm astăzi sacrificiul/martiriul lor cu durere și cu mândria de a le fi urmași.

Obligația noastră față de victimele Holocaustului nu înseamnă doar comemorare, ci, de asemenea, imperativul de a ne ridica împotriva oricăror forme de rasism și xenofobie.

Datoria noastră este de a transmite aceste lucruri și de a ne asigura că cele întâmplate nu se mai pot repeta. Așa cum nu se pot repeta nici viețile celor pe care i-am pierdut, pieriți sau deportați fără urmă. Continuăm să căutăm nume, dovezi, amintiri, care să refacă destine care nu trebuie uitate.