Florian Dorel Bodog

Mulțumesc. Bună dimineața! Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Sănătatea are nevoie de minimum 6% din PIB”.

Și cu alte ocazii am mai vorbit de aici, de la tribuna Senatului, despre necesitatea finanțării corespunzătoare a sistemului public de sănătate din România. Astăzi, aș dori să mă refer din nou la acest subiect, având în vedere că împreună cu colegul meu, domnul doctor Valeriu Boeriu, am depus o inițiativă legislativă, spunem noi, importantă pentru funcționarea sistemului public de sănătate din România, care vizează alocarea a minimum 6% din produsul intern brut pentru finanțarea acestui domeniu.

Reforma în domeniul sănătății ne-a preocupat intens în ultimii douăzeci de ani, iar acest aspect se vede clar în multele inițiative legislative și modificări ale legilor-cadru. Însă această reformă continuă nu și-a atins încă scopul de primă importanță: finanțarea adecvată a sistemului medical și capacitarea sa pentru a oferi servicii de calitate în condiții optime. Relevant în susținerea unei alocări bugetare adecvate sectorului de sănătate publică este exemplul altor state europene, comparabile cu România.

Conform Eurostat, Ungaria alocă domeniului sănătății 7,6% din PIB, Cehia – 7,2%, Polonia – 6,5%, Slovacia – 8,4%. Mai mult decât atât, inclusiv în ultimii ani, marcați de criza financiară generalizată, finanțarea sănătății nu a avut de suferit în Europa, așa cum s-a întâmplat în România. Din

contră, capitolele prioritare în alocarea bugetară au rămas sănătatea, educația sau cercetarea.

Din punctul meu de vedere, orice discuție privind sistemul de sănătate din România trebuie începută de la un mare și dureros adevăr: serviciile publice suferă de o lipsă cronică a investițiilor. De aici decurg toate neajunsurile în cascadă: oamenii care lucrează în sistem nu sunt plătiți corespunzător rolului și importanței lor sociale, infrastructura medicală este deficitară, iar tinerii absolvenți găsesc greu motive pentru a rămâne în țară. Toate aceste realități trebuie schimbate fundamental, iar, pentru aceasta, subfinanțarea cronică a sistemului trebuie să înceteze.

Continuând politica de reducere a cheltuielilor și investițiilor, riscul este ca cea mai mare parte a pacienților, mai ales cei fără posibilități materiale, să fie lăsați în voia sorții și la mila unui sistem public demoralizat și destructurat. În aceste condiții, nu am face decât să trădăm principiul de justiție socială, fundamental pentru orice stat responsabil.

Sunt convins că și dumneavoastră, precum și românii pe care îi reprezentăm în Parlamentul României sunteți de acord cu argumentele pe care vi le-am prezentat și vom susține împreună această inițiativă, indiferent de grupul parlamentar din care facem parte. Ar fi o bună demonstrație de consens și solidaritate, dar și de viziune politică.

Sănătatea nu trebuie să aibă culoare politică, de aceea noi toți împreună, la nivel politic, trebuie să susținem acest demers, astfel încât, indiferent de cine va guverna România în următorii ani, domeniul sănătății să aibă un buget adecvat.