Dragoș Petre Dumitriu

## Mulțumesc.

De altfel, ar fi fost nepoliticos să rămână fără răspuns o asemenea prezentare detaliată pe care a făcut-o domnul președinte al Institutului Cultural Român.

Eu o să încep direct cu fondul problemei, pentru că, dacă îl apreciez — ca multă lume —, îl apreciez pe domnul Patapievici pentru originalitatea manifestată ca scriitor și gânditor și cred că această originalitate dăunează un pic în cazul funcției pe care o ocupă, și mă refer strict la această problemă a reprezentării, prin intermediul Institutului Cultural Român, a homosexualilor din România pe plan internațional. Sincer să fiu, nu văd nicio legătură între instituția culturii române sau, dacă vreți, a Institutului Cultural Român și noțiunea de „paradă gay”, pentru că până la urmă de aici a plecat și acest festival de la Stockholm, chiar dacă, ulterior, din cauza conotațiilor politice, locale, specifice zonei scandinave, s-a considerat că este bine pentru politicienii de acolo să se transforme această paradă gay, scabroasă, ca în multe alte locuri din lume, într-un fenomen cultural.

Dar, repet, este o conjunctură politică, poate peste câțiva ani nu va mai fi nici acolo și atunci n-o să mai vedem miniștri deschizând asemenea evenimente.

Nu este vorba, de asemenea, de cuantumul sumei — sigur, nu asta contează —, însă faptul că o minoritate care, după părerea mea, și nu numai a mea, nu reprezintă nicicum ideea de români, ideea de cultură română, ajunge acolo prin intermediul Institutului Cultural Român, pe mine mă face să mă întreb, încă o dată, ca și în interpelare, dacă decizia este justă.

Nu am solicitat niciun fel de... nu am reclamat în niciun fel sau nu am solicitat niciun fel de pedepsire sau de găsire a unor vinovați, nu consider că este o vină, dar, efectiv, este o încercare de a duce pe o cărare normală, să zic, o instituție de asemenea importanță.

În ceea ce privește faptul că 30 de volume ale unor autori români au fost publicate în străinătate în doi ani de zile: eu am stat câteva luni, vreo șase luni în Harghita, și am văzut acolo producția de carte în limba maghiară, finanțată prin intermediul instituțiilor culturale din Ungaria. Numără câteva sute pe an.

Deci este ceva incredibil ca o instituție condusă de un eminent om de cultură, finanțată în bună măsură prin bugetul de stat, finanțată, de asemenea, prin programe europene, sincer să fiu, poate am folosit cuvinte cam dure în interpelarea mea, dar în niciun caz prezentarea

dumneavoastră, domnule Patapievici, nu mă va face să-mi schimb impresia radical, cum că acest institut ar avea o activitate notabilă în promovarea culturii române, a scriitorilor români.

În rest, vreau să vă mulțumesc pentru atenția acordată acestei interpelări. Sigur că ați recunoscut-o, probabil, din scrisorile trimise de mai multe ONG-uri care, de asemenea, și-au manifestat nedumerirea față de această inițiativă a dumneavoastră — mă rog, a dumneavoastră, a instituției pe care o conduceți. Nu știu, practic, nici dacă dumneavoastră aveți vreo implicare directă în trimiterea acestor delegați la Stockholm Pride, s-ar putea să nu aveți nicio legătură, dar, repet, acum nu mai sunteți scriitorul, gânditorul Patapievici, o persoană de drept privat, ci sunteți președintele acestei instituții reprezentative pentru cultura română.