Cătălin Ioan Nechifor

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Am aflat în aceste zile că actualul Președinte al României nu și-a propus să scoată țara din criză. Nici el, nici Guvernul și nici BNR. Bun, dar atunci cine să ne scoată? Armata, Biserica, Sindicatele, Asociația Tinichigiilor? Sau, poate, cum

spunea însuși președintele, poate că ar merita să căutăm pe Google data la care România ar urma să iasă din criza financiară, din criza politică și din cea socială.

Ne-am învățat în acești cinci ani de mandat Traian Băsescu ca Domnia Sa să rezolve foarte multe crize. Să ne amintim de răpirea ziariștilor din Irak, atunci când președintele și-a făcut chiar timp să-i întâmpine la aeroport, să ne amintim de gripa aviară și, de ce nu, să ne amintim de criza de dinaintea instalării Guvernului Boc, atunci când șeful statului aștepta împlinirea visului său: coaliția PD-L–PSD.

Fără să vrea, Traian Băsescu ne-a spus zilele acestea un mare adevăr: jucător declarat, el nu este capabil să rezolve decât crizele pe care le produce și ale căror mecanisme le cunoaște, așa cum cunoaște și soluțiile de ieșire. Stau și mă gândesc cu înfrigurare cam ce ar putea face domnul președinte în fața altor crize, pe care nu le înțelege. Vine iarna și relația României cu furnizorul de gaze rusesc Gazprom este deja înghețată.

Ce soluții are președintele? Mă tem că niciuna. Iarna trecută am evitat la mustață o situație dificilă, ca urmare a întreruperii furnizării de gaz natural din import. Nu a fost meritul diplomației românești girate de Traian Băsescu. Într-adevăr, atunci a contat doar faptul că țara noastră este teritoriu de tranzit către Europa Centrală.

Mai mult, în cercurile europene și globale se discută deja despre o criză a alimentelor, despre o criză a resurselor de apă potabilă și nu numai, dar, pentru politica de la București, aceste lucruri par desprinse din filmele SF. Nu am auzit niciodată ca aceste concepte să fie în preocuparea curentă sau viitoare a domnului Traian Băsescu, mult mai aplecat asupra reformării „statului ticăloșit” și, mai nou, a sistemului parlamentar românesc.

În acești cinci ani de mandat, am aflat limitele de competență ale comandantului de navă, care declara recent că s-ar întoarce la timonă, acolo unde ar câștiga mult mai bine în comparație cu șomajul politic. Obișnuit să-și conducă biruința dintr-un port într-altul, fără a avea mai multe alternative, Traian Băsescu ne-a demonstrat că este incapabil să meargă pe un alt drum, fie el și autostrada suspendată a Bucureștiului, un drum pe care un președinte ar trebui să îl explice românilor și să devină idealul spre care tindem.

Avem nevoie, mai mult ca oricând, să ne definim acest drum. Știm unde suntem și cu ce costuri am ajuns aici, dar nu avem nicio idee încotro ar trebui să ne îndreptăm.

Avem nevoie de un președinte care să ne arate direcția, fără a fi nevoie de o luminiță la capătul tunelului.