Tinel Gheorghe

Mulțumesc, doamnă președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică din dimineața aceasta se numește „De ce este deschiderea anului școlar în România un coșmar?”

În mai puțin de o săptămână, clopoțelul va anunța începerea unui nou an școlar. Din păcate, ca de fiecare dată în ultimii ani, un număr mare de școli sunt improprii desfășurării în condiții normale a actului educațional.

Am crezut la începutul mandatului meu de parlamentar uninominal că vom reuși, noi, clasa politică, să eliminăm acest mare disconfort al societății românești.

Constat cu tristețe însă că n-am făcut mare lucru în acest sens – poate de vină este și criza economică –, dar să ai cu o săptămână înaintea începerii școlii 4.300 de șantiere, aproximativ un sfert din totalul școlilor din România, este, cred eu, prea mult. De ce nu am dat cei 200 milioane de lei în iulie pentru repararea școlilor? De ce am așteptat până în ultimul moment? De ce continuăm proiecte care nu au finalitate practică? Numai pentru că au fost începute? Asta în condițiile în care se știe că ponderea contribuției factorilor finanțatori de acoperire a cheltuielilor indică faptul că principalul efort în finanțarea învățământului îl face în continuare bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației.

În multe localități din zonele sărace și cu grad ridicat al șomajului din colegiul meu, consiliile locale nu dispun de resurse financiare proprii capabile să susțină cheltuielile materiale curente și de dezvoltare ale școlii. Acest fenomen condamnă unitățile de învățământ din aceste localități la o stare de subfinanțare cronică.

Consiliul Județean Ialomița nu poate înlătura această stare din cauza lipsei banilor. Și dau ca exemplu aici Liceul Agroindustrial Fierbinți, aproape de București (care până în 1989 se înfrățea cu un liceu din Cuba, un liceu de elită, numindu-se în acest sens și Liceul Real-Umanist „Republica Cuba”), care este în acest moment aproape în imposibilitate de a-și deschide porțile din cauza insuficienței fondurilor alocate pentru lucrări de reparații și întreținere. Am dat acest exemplu pentru a scoate în evidență o realitate ce a generat înrăutățirea situației bazei materiale și care a creat pericolul ca această unitate de învățământ să nu-și mai poată desfășura activitatea de instruire teoretică și practică a elevilor. Iată de ce vă rog, doamnă ministru, să analizați urgent situația creată și să monitorizați personal stadiul desfășurării lucrărilor de reparații pentru cele 4.300 de șantiere, astfel încât procesul educațional să nu aibă de suferit în această toamnă.

Mulțumesc.