Cătălin Cherecheș

Mulțumesc, doamna președinte.

Chiar dacă pare ciudat în această învălmășeală politică, astăzi voi vorbi despre poezie și politică, care par incompatibile. Și totuși, viața ne arată că există oameni care știu să facă și politică, și poezie.

M-am convins de acest lucru de câțiva ani, de când particip la „Serile de poezie de la Desești”, care se desfășoară în cadrul celui mai longeviv festival de poezie din România, ajuns în acest an la ediția a XXXVI-a. Serile de poezie de la Desești poartă numele marelui poet român Nichita Stănescu, ajunse și ele la a XXXI-a ediție. Doamnelor și domnilor colegi, multe s-au întâmplat de 31 de ani încoace, dar Serile de la Desești, dedicate lui Nichita Stănescu și poeziei, au rămas la fel. Au devenit tradiție și legendă. O legendă căreia, în fiecare toamnă, i se adaugă un nou capitol. Un poem căruia, în fiecare toamnă, i se adaugă încă o strofă. Meritul este al oamenilor și al locului extraordinar în care se desfășoară. Cine a cunoscut oamenii acelui loc, înțelege ce spun. Cine n-a cunoscut Maramureșul, mai are timp să o facă.

De câțiva ani, la Desești, eu sponsorizez și acord marele premiu „Nichita Stănescu” al Serilor de poezie de la Desești, un sat la 18 kilometri de Sighetu Marmației, prin care au trecut marii poeți ai României, de la Nichita Stănescu la Marin Sorescu, de la Ioan Alexandru la Adrian Păunescu, de la Cezar Baltag la Ion Iuga, de la Gheorghe Pituț la Virgil Mazilescu, de la Mircea Ciobanu la Radu Săplăcan sau Cristian Popescu, amintind câțiva dintre cei care au trecut pe la Desești în ultimii 31 de ani.

Anul acesta, marele premiu a fost obținut de un alt mare poet, Nicolae Dabija de la Chișinău.

Și acum ajung și la politică, fiindcă domnul Dabija nu este doar membru de onoare al Academiei Române sau membru în consiliul director al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului din România, ci este și fondator și președinte al Forului Democrat al Românilor din Moldova, organizator al manifestărilor legate de zilele de 1 decembrie, 27 martie și 24 ianuarie din ultimii ani și al Adunării solemne consacrate aniversării a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu patriamamă România.

Să nu uităm că Nicolae Dabija este autorul Cererii de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, că a fost deputat în Parlamentul Moldovei, aducând contribuții mari la democratizarea societății basarabene, ruperea Republicii Moldova de imperiul sovietic și revenirea la contextul ei natural, românesc și european, aducând o reală contribuție la legiferarea limbii române și revenirea ei la alfabetul latin în Basarabia.

Dar, în același timp, omul politic de peste Prut este autorul a peste 50 de volume de publicistică, eseuri, poezii, manuale de istorie, literatură română, a sute de articole.

A fost o deconectare să stau de vorbă cu omul distins cu Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor „pentru remarcabila sa operă poetică și pentru implicarea sa în redeșteptarea spiritualității românești”, cu alte multe premii pentru opera sa poetică și pentru ceea ce este Nicolae Dabija ca om. A vizitat aproape toate comunitățile românești din jurul României, și-a ales drept slogan „Țara e cu noi! Să fim și noi cu țara.” Pentru mine, Nicolae Dabija este un exemplu de acțiune și consecvență, de simțire patriotică, despre care nu ne mai place să vorbim.