Șerban Nicolae

Mulțumesc, doamna președinte.

Cu scuzele de rigoare pentru ținută, am ținut să iau cuvântul de la tribuna centrală, pentru că mie mi se pare că ducem discuția într-o zonă care nu ne face cinste.

Mai întâi, aș vrea să fac o precizare – și în calitate de vicelider de grup – pentru domnul secretar de stat Tănăsescu, de la Ministerul Justiției, căruia aș vrea să-i atrag atenția, cu tot respectul, dar și cu toată fermitatea, că aici este în calitate de reprezentant al Guvernului, că prezența reprezentanților Guvernului este obligatorie, că aceștia au statut de invitați, iar țâfnele personale, mai ales la adresa Senatului, nu sunt admisibile sub nicio formă.

Am fost ministru delegat pentru relația cu Parlamentul și așa ceva nu am tolerat nici atunci. Atunci când eu am greșit, m-am dus în fața Camerei Deputaților și mi-am cerut scuze, și sunt colegi care pot confirma. A doua chestiune. Am dus foarte mult discuția – cu tot respectul pentru domnul coleg Constantin Gheorghe – într-o zonă care nu are nicio legătură cu realitatea. În loc să discutăm despre fondul propunerii, am discutat despre chestiuni procedurale, unele din ele, de asemenea, cu tot respectul spun, neadevărate, pentru că se uită niște lucruri importante.

La Cotroceni – de aceea mi-am și permis gluma, când i-a sunat telefonul, să spun că poate e telefonul de la Cotroceni –, Președintele României, în prezența reprezentanților partidelor politice parlamentare, ne-a solicitat, ne-a rugat chiar – chiar așa a și spus: “Vă rog eu, de data asta!” – să acceptăm ca numirea șefilor din Parchetul General, DNA și DIICOT să se facă în formula propusă de doamna ministru Macovei, respectiv de către Președintele României la propunerea ministrului justiției, cu caracter temporar, ceea ce a confirmat și domnul senator Hașotti citând din stenograma ședinței respective. De altfel, domnul Dan Voiculescu știa ce se discutase la Cotroceni și nu inventa o procedură nouă.

Eu vă mărturisesc faptul că am fost împotriva acelui aranjament, de aceea nici nu am luat cuvântul la acea dezbatere, după ce liderii grupurilor parlamentare au făcut acea convenție, pentru că am fost împotriva cecului în alb dat ministrului justiției de la acea vreme. Știam foarte bine că argumentele pe care le ivocă nu au legătură cu un caracter temporar al propunerii, nu au legătură cu o soluție de moment, ci vizează, pe termen lung, un control strict al șefilor din Parchet – atât la nivelul Pachetului General, cât și la nivelul DNA și DIICOT, care sunt structuri în cadrul Parchetului General, dar cu un statut distinct –, legarea de comanda politică a ministrului justiției și a Președintelui României.

Acum, aș vrea să revin însă la problemele de fond, pentru că ceea ce am făcut noi, într-adevăr, pare nou, pare cu caracter de inedit, dar am pornit de la textul constituțional. Ne-am permis – poate e o greșeală – să evoluăm în gândire, în perspectivă, în abordarea acestor chestiuni, să nu rămânem prizonierii anului 2004.