Ovidiu Cristian Iane

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Am să fac câteva considerații pe tema refugiaților, dar la nivel de ce se întâmplă în politica românească.

„Refugiat sau emigrant?”

Declarația politică de astăzi este o reacție necesară în vederea delimitărilor conceptuale dintre refugiat și emigrant.

Am constatat faptul că sunt mulți aceia care nu cunosc definițiile legale ale celor doi termeni mai sus menționați însă, cu toate acestea, se lansează în dezbateri publice pentru a emite opinii populiste și fără fundament.

Acelor habarniști doresc să le explic astăzi faptul că emigrantul este persoana care decide să-și părăsească țara de bunăvoie, nefiind constrâns de motive ce-i încalcă drepturile, ci își dorește asigurarea unui trai mai bun, reîntregirea familială și alte situații ce nu sunt de natură a-i amenința viața.

Pe de altă parte, refugiatul este acela a cărui viață, siguranță și libertate îi sunt puse în pericol din cauza violenței generalizate, conflictelor interne armate, persecuției și altor lucruri. Aceștia sunt protejați de o legislație internațională pe care vă recomand s-o citiți înainte să mai vorbiți despre acest subiect.

În aceeași ordine de idei, Convenția ONU privind statutul refugiaților, completată cu Protocolul din 1967 – la care și România este parte semnatară, dar de abia din anul 1991 –, însumează principiile legale pentru definirea și protecția refugiaților, principii preluate și completate de către alte instrumente de drept internațional.

Alte instrumente de această natură sunt: Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și Declarația universală a drepturilor omului, prin care statele membre ONU au stabilit că este necesar să reacționeze ori de câte ori aceste drepturi sunt încălcate și pe care și România și le-a însușit.

Pe lângă reglementările internaționale, România se obligă a le respecta și pe cele de ordin intern cu privire la statutul refugiaților, precum Legea nr. 122/2006, care stabilește regimul juridic al refugiaților, ce statuează la art. 23 alin. (1) faptul că refugiatul este persoana care, în urma unor temeri justificate de a fi persecutată pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un grup social sau opinie politică, se găsește în afara țării sale de origine și nu poate sau, din cauza acestor temeri, nu dorește să revină în această țară.

La art. 29 se stipulează următoarele: în perioade de conflicte armate în care România nu este angajată, se poate acorda protecție umanitară temporară persoanelor care provin din zonele de conflict.

Ținând cont de faptul că toate aceste definiții și reglementări sunt deja expuse și explicate de legislația națională și internațională, consider că orice lamentare și negociere pe acest subiect nu sunt nimic mai mult decât o simplă bătaie cu pumnul în piept.

România și-a asumat responsabilitatea respectării acestor prevederi în momentul în care le-a semnat și a aderat la respectivele organisme internaționale.