Costică Canacheu

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Avem în dezbatere o propunere legislativă a unui număr de colegi parlamentari care ne pun în situația de a decide ca, prin lege, să alocăm bugetului apărării un procent fix, și anume 2%. Sigur că așa, la prima lectură, fără doar și poate că nimeni n-ar avea nimic împotrivă. Nimeni n-ar avea nimic împotriva acestui lucru și, la fiecare dezbatere a bugetului, în ultimii ani, pe rând, opoziție sau putere – așa cum am și fost în ultimii ani, ba în opoziție, ba la putere, nu? – am susținut, fie unii, fie alții, creșterea bugetului Ministerului Apărării. Datele însă ale execuției bugetare, din 2005 încoace, au arătat că, în fiecare an, alocația bugetară pentru Ministerul Apărării a scăzut, uneori din cauza opțiunii Guvernului, alteori, cum e cazul și acum, din cauza diminuării resurselor bugetare de care statul nostru dispune.

Așa se face că, în ani de creștere economică ca 2005, 2006, 2007, 2008, cu bugete în creștere, din nefericire, în cifre absolute, în prețuri ale anului 2005 calculate aceste cifre, bugetul apărării a scăzut constant. A fost, de altfel, și o declarație a primului-ministru de atunci, care spunea că: „Mai lăsați-ne cu apărarea, că avem alte lucruri de făcut, avem alte lucruri de făcut în țară.”

Iată că acum – și am să folosesc o vorbă populară: „Vorbim de funie în casa spânzuratului” –, într-un moment electoral, venim oarecum ca în toamna anului 2008 și votăm o prevedere care înseamnă o condiționare a construcției bugetului, așa cum am făcut în 2008, când am votat majorarea salariilor cadrelor didactice cu 50%. Din acest punct de vedere am spus că „vorbim de funie în casa spânzuratului”. Aici am votat acel 50% și, iată, el nu s-a realizat. Aici am votat în ceilalți ani acel 6% pentru educație și, iată, el nu s-a realizat.

Așa că, din această perspectivă, a dimensiunii coerenței acțiunii noastre, înțelegerii profunde a realității bugetare, cred că forțarea – eu spun electorală – a alocării unui procent prin lege oricărui minister, oricărui domeniu este o eroare.

Altfel, avem în vigoare Ordonanța nr. 111 care asigură, pentru domeniile speciale, și anume securitate și apărare, atunci când statul are resurse, atragerea de fonduri din afara bugetului pentru a face achizițiile atât de necesare în cazul armatei.

Eu n-aș vrea ca intervenția mea să genereze o abordare polemică de la alți colegi. Am vrut să fac această paralelă și am vrut să arăt că noi putem aici decide, pentru fiecare minister de acum în colo, cât la sută să-i dăm și, în fapt, bugetul este făcut și poate să fie și multianual: din cât avem, atât la sută se duce pe fiecare minister. Numai că nu așa se construiește bugetul și nu așa prevede Constituția noastră și Legea finanțelor publice, acolo se spune clar cine fundamentează bugetul, pe ce bază, pe ce programe și pe ce realități bugetare.

Din această perspectivă, eu cred că inițiativa colegilor noștri include în ea o bună intenție, dar care e nerealizabilă. Vă mulțumesc.