Puiu Hașotti

Mulțumesc, doamna președinte de ședință. Doamnelor și domnilor senatori,

În vreme ce avanscena politicii noastre interne este, în acest moment, dominată de dezbaterea referitoare la moțiunea de cenzură, o nouă tragedie a avut drept rezultat vărsarea de sânge românesc pe teatrul de război irakian. Caporalul căzut la datorie este al treilea militar român pe care îl pierdem în războiul dintre coaliția internațională și grupările teroriste din Irak, jertfa sa obligându-ne să ne gândim, încă o dată, la utilitatea prelungirii prezenței militare românești în acea zonă a lumii mult prea încercată de pierderi de vieți omenești și incalculabile distrugeri materiale.

Cum prea bine știți, chestiunea, cel puțin din perspectiva Partidului Național Liberal, nu este nouă. Vă reamintesc că în vara anului 2006 noi, liberalii, printr-o decizie a conducerii naționale, l-am mandatat pe deținătorul portofoliului apărării din acel moment să ceară C.S.A.T.-ului retragerea trupelor românești din Irak. A plătit cu fotoliul de ministru pentru acest lucru. Argumentele noastre de atunci nu și-au pierdut cu nimic din valoare nici astăzi, ele țineau, pe de o parte, de precedentul reprezentat de deciziile altor țări privind retragerea propriilor trupe din Irak, iar, pe de altă parte, de efortul financiar apăsător pentru resursele noastre, pe care România trebuie să-l facă pentru întreținerea contingentului militar. Totodată, propuneam o dezbatere publică responsabilă și transparentă a acestui important subiect.

Partidul Național Liberal nu și-a arogat, și nici nu-și arogă paternitatea ideii privind retragerea treptată, conform unui calendar convenit cu partenerii noștri de alianță și de coaliție,

dar, ca partid responsabil și aflat la guvernare, s-a simțit și se simte dator să-și exprime opțiunea într-o chestiune de indiscutabilă semnificație națională și internațională. Am crezut și credem că, fără a aduce atingere angajamentelor noastre ca țară membră a NATO și fără a abdica de la hotărârea noastră de a contribui la efortul internațional de combatere a terorismului, avem obligația de a ne manifesta ca stat suveran care are toată îndreptățirea, așa cum au procedat, repet, și alte state europene, și nu numai europene, de a-și promova interesul național, ceea ce în plan intern a urmat demersului nostru, iarăși se știe foarte bine. Mă limitez aici doar consemnând, cu stupefacție — sentimente care nu m-au părăsit nici după mai bine de un an de zile —, poziția Partidului Democrat și cea a președintelui Traian Băsescu. Prin vocea liderului lor au catalogat propunerea noastră drept, citez, „o iresponsabilitate politică și o eroare care afectează grav credibilitatea României în planul relațiilor cu partenerii din NATO și Uniunea Europeană”, în vreme ce șeful statului, mergând încă și mai departe, a găsit de cuviință să interpreteze public demersul Partidului Național Liberal, citez, „un atentat la interesul național al României”, ceea ce mă face să cred că, dacă un demers similar cu al nostru în privința retragerii militare românești din Irak ar fi venit din partea Partidului Democrat sau a președintelui Traian Băsescu, declarațiile acestora ar fi fost cu totul altele. Dacă a spus-o Partidul Național Liberal este „iresponsabilitate”, este „atentat” și alte asemenea. Aici se potrivește de minune o vorbă de duh involuntară a fostului șef de la Casa Albă, Richard Nixon, care arăta că „atunci când o face președintele, înseamnă că nu este ilegal”.