Constantin Codreanu

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

În declarația mea politică de astăzi vreau să fac referire la un incident care s-a produs la începutul acestei luni și care a constat într-un nou derapaj antidemocratic din partea statului ucrainean.

Am fost vizați noi, ca români, a fost vizat statul român și, nu în ultimul rând, poate dimpotrivă, chiar în primul rând, este important că am fost vizați noi, Parlamentul României, atunci când președintelui UDMR, deputatului UDMR Kelemen Hunor i-a fost interzisă intrarea pe teritoriul Ucrainei.

Nu este primul derapaj de acest gen al statului ucrainean. În primăvara lui 2017 am fost primul parlamentar al României care s-a confruntat cu o astfel de situație. Atunci când încercam să ajung la Fântâna Albă, un loc simbolic pentru noi, poporul român, acolo unde 3.000 de români din nordul Bucovinei au fost executați de sovietici, mi s-a comunicat că nu am voie să intru pe teritoriul Ucrainei. Spre deosebire de președintele UDMR, le-am comunicat oficialilor ucraineni că nu plec din vama ucraineană până când nu voi primi explicațiile oficiale.

Nu am primit explicațiile oficiale, dar după cinci luni am reușit să intru în Ucraina.

Același lucru s-a întâmplat după câteva luni, în octombrie 2017, atunci când făceam parte dintr-o delegație oficială a Parlamentului României care se deplasa pentru o întrevedere oficială în Rada Supremă. Iarăși, timp de două ore, de data aceasta, alături de ambasadorul României la Kiev, am fost nevoiți să așteptăm o decizie favorabilă din partea autorităților ucrainene pentru a putea intra pe teritoriul ucrainean.

Constat cu nedumerire lipsa totală a unei reacții oficiale, pe care o așteptam săptămâna trecută, cel puțin din partea Parlamentului României, cel puțin din partea Ministerului Afacerilor Externe.

Știu foarte bine că de multe ori reacțiile neoficiale ale diplomației sunt mai eficiente. Cu toate acestea, am constatat, de exemplu, că trebuie să învățăm de foarte multe ori din fermitatea colegilor din Ungaria, care știu foarte clar să-și apere interesele și cetățenii. Iar noi nu suntem în stare să le spunem clar și răspicat colegilor ucraineni că nu mai pot continua cu acest comportament antidemocratic pe care l-au început pe 5 septembrie 2017, atunci când au dat acea lege antidemocratică, Legea educației, prin care este suprimat învățământul în limba maternă și din cauza căreia au de suferit cei care fac parte din minoritatea noastră românească din Ucraina.

Așadar, condamn, o dată în plus, de la această tribună derapajul antidemocratic al Ucrainei.

Și poate ar trebui să ne întrebăm – de ce nu? – dacă continuăm noi, ca stat, acest sprijin necondiționat pe care îl acordăm Ucrainei în parcursul ei euroatlantic.

Vă mulțumesc.