Andrei Daniel Gheorghe

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Ne aflăm acum la 80 de zile de la pronunțarea Curții Constituționale în vederea validării referendumului pentru familie, privind modificarea art. 48 din Constituție.

Ceea ce mă surprinde este faptul că, deși termenul legal presupune 30 de zile, nici astăzi nu a fost redactată și publicată această hotărâre, luată de către Curtea Constituțională în unanimitate, în Monitorul Oficial, pentru ca să meargă mai departe la nivelul Parlamentului, mai precis la Senat, spre a parcurge toată procedura legislativ-juridică premergătoare convocării referendumului de modificare a Constituției pe acest articol.

Mi se pare cel puțin suspect acest lucru și nu înțeleg de ce, atunci când se fac presiuni din partea unor grupuri de lobby din afara țării, toate instituțiile democratice din România trebuie să stea drepți și să tremure. Mi se pare o absurditate să nu ții cont de semnăturile exprimate legal și democratic de trei milioane de români doar pentru că două-trei persoane din două-trei ONG-uri vin și aruncă cu mizerii la adresa acestei campanii legitime a cetățenilor români. În fapt, acest lucru nu duce decât la niște repercusiuni care vin să ducă în derizoriu demersul cu privire la apărarea familiei prin Constituția României.

Și ce se întâmplă? Odată cu întârzierea acestui proces nu vedem decât cum această temă poate cădea în derizoriu, fiind preluată în agenda partidelor populiste, oportuniste sau cu caracter extremist, care încearcă să inflameze o serie de teme sensibile spre a câștiga capital electoral.

De asemenea, această temă poate deveni prada canalelor de propagandă rusească, canale care sunt active de câțiva ani în România și care încearcă să speculeze fiecare temă controversată din mediul public românesc spre a crea divizare socială și instabilitate. Mi se pare un element care pe undeva afectează chiar siguranța națională a României faptul că o instituție fundamentală a democrației, care a luat o decizie absolut corectă și legitimă, se teme să o transmită spre Parlament spre a-i da parcursul legal, normal, așa cum este. Stăm și ne gândim: oare democrația în România a ajuns să devină tirania unei minorități? Oare dictatul unei minorități, unei ultraminorități la nivelul societății românești, și nu mă refer la o minoritate, Doamne ferește, etnică sau religioasă, ci mă refer la o ultraminoritate ideologică, acea ultraminoritate a corectitudinii politice și a revoluției culturale, că de ea este vorba, să devină, practic, acel segment care impune calea acestei societăți și impune politica publică în România?

Este o întrebare pe care o pun și de care Curtea Constituțională a României ar trebui să țină cont. Pentru că românii s-au pronunțat. Singura formă de familie este cea reprezentată de uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie ori dintre o femeie și un bărbat. Orice altă formă de așa-zisă pseudofamilie este o absurditate care încalcă, în fond, un principiu de bun-simț. Familia este o instituție de natură socială, culturală, morală, dar și biologică, care are rolul de a perpetua umanitatea și de a perpetua un model sociocultural de dezvoltare a lumii și de a păstra un echilibru la nivelul societății.