Nu e pentru prima oară când legea în România este citită după cum vrea cineva care e la putere și nu este pentru prima oară când modificarea în interesul cetățeanului este blocată sub false argumente*.
Despre ce avem de vorbit astăzi și de votat astăzi? Avem în față un proiect de lege care încearcă să ne scape de un abuz, de o manieră dictatorială de a conduce a unui guvern*, sub pretextul că avem o stare de alertă sau avem o stare de urgență. Despre asta este vorba. Este vorba despre faptul că nenumărate procese deschise împotriva unor acte administrative care s-au bazat pe hotărâri ale Guvernului pentru instituirea stării de alertă și prelungirea ei timp de doi ani au fost câștigate de cetățeni români la 3, 4, 5 luni distanță de la inițierea acțiunii în justiție și, în mod evident, la tot
atâtea luni sau aproape tot atâtea luni de la expirarea termenului de legalitate a acelui act. Hotărârile erau date lunar, dacă v-aduceți aminte.
Constituția României, legea noastră fundamentală, prevede, la art. 21, referitor la accesul liber la justiție, următoarele:
„(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.*
(2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.”
Stimați colegi, „rezonabil”!
Inițiativa legislativă, pe care am propus-o împreună cu numeroși specialiști ai dreptului și pentru care trebuie să ne pronunțăm în calitate de Cameră decizională, este o obligație constituțională iminentă – chiar dacă astăzi nu mai avem de-a face cu starea de alertă, mâine poate să se instituie una nouă, că așa am fost obișnuiți de guvernanții din ultimii doi ani –, fapt explicitat și de o decizie a Curții Constituționale din 2021.
Și vă rog să-mi permiteți să citez, cum a făcut și onorata doamnă colegă, dar eu din Decizia nr. 392/2021 a Curții Constituționale voi cita: „În cazul atacării în justiție a hotărârilor Guvernului, a ordinelor sau a instrucțiunilor miniștrilor, asigurarea unui acces la justiție efectiv s-ar realiza doar în măsura în care hotărârea pronunțată de instanța de judecată ar determina, odată cu constatarea nelegalității actului administrativ atacat, înlăturarea efectelor acestuia și a consecințelor sale.* Or, aceste efecte nu ar putea fi obținute decât în măsura în care pronunțarea acesteia ar avea loc în termenul de aplicabilitate” – în alea 30 de zile – „al acestor acte administrative, care este de cel mult 30 de zile de la intrarea în vigoare.”
De asemenea, Curtea Constituțională a subliniat că: „În vederea înlăturării viciului de neconstituționalitate constatat și a asigurării unei reglementări clare, legiuitorul” – adică noi – „este chemat să reglementeze o procedură al cărei conținut să fie ușor identificabil, clar și previzibil și care să asigure posibilitatea soluționării cauzelor în regim de urgență, într-un termen foarte scurt.”
Despre asta este vorba, nu despre altceva, nu despre faptul că noi nu am respecta nu știu ce fel de procedură și că, vezi, Doamne!, în opinia unor comisii de specialitate, ca și a Guvernului, am bloca accesul la justiție*, când noi vrem să facilităm accesul la justiție al cetățeanului.
Tocmai având în vedere obligațiile constituționale explicate în considerentele Curții Constituționale apreciem de absolută necesitate reglementarea acestei proceduri, prevăzută de inițiativa legislativă care este acum supusă dezbaterii noastre. Aceasta va permite contestarea actelor administrative cu caracter normativ într-o manieră eficientă și care va asigura respectarea dreptului la un proces echitabil.
În fapt, ce face această procedură? Ca să înțeleagă toată lumea, că poate unii dintre dumneavoastră vreți să votați și altfel decât vă arată liderul de grup. Scurtează termenele la minimumul posibil, astfel încât să poată fi pronunțată o soluție în termenul de valabilitate al actelor atacate. Ceea ce solicităm noi prin votul împotriva raportului de respingere este, de fapt, un vot pentru statul de drept.
Aș putea să vă mai dau și un exemplu, ca să fie relevant pentru toată lumea. La 30 decembrie 2021, Curtea de Apel din Bacău s-a pronunțat asupra anulării a 22 de hotărâri de Guvern, datând din 2020 și 2021. Așadar, a anulat unele care nu mai sunt valabile de aproape doi ani.
## Stimați colegi,
Fac un apel la dumneavoastră: nu împiedicați accesul la justiție al cetățenilor români, nu vă faceți părtași la abuzurile caracteristice unui regim dictatorial123.* Cine va susține respingerea acestei inițiative, solicitată în mod imperativ de Curtea Constituțională, și nu de către noi, va fi complice la subminarea democrației și a încrederii în statul de drept și, implicit, în actul de justiție românesc. Consider o rușine votul acordat de membrii celor două comisii de raport, care au respins această inițiativă.
Noi, AUR, vom vota împotriva raportului de respingere, deci pentru inițiativa legislativă.* Vă mulțumesc.
Marker
Cadru
Acuzația că votul parlamentarilor subminează democrația și statul de drept delegitimează procesul legislativ.
„Cine va susține respingerea acestei inițiative... va fi complice la subminarea democrației și a încrederii în statul de drept”
În context ↑
· common_good
Vocevoce proprieMarkerCadru
Apelul la accesul liber la justiție ca drept constituțional universalizabil indică orientarea către binele comun.
„Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.”