Radu Zlati

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Oricât mi-ar fi de greu, îi dau dreptate întru totul colegului Ciuhodaru. Suntem în țara în care se fac demonstrații pentru moartea unui câine, nu se fac demonstrații pentru moartea oamenilor și, mai ales, nimeni nu plânge la mormântul învățământului.

E adevărat, mormântul acesta este deocamdată gol, pentru că, după cum ziceam într-o declarație anterioară, din lipsa cunoștințelor, fie de cultură generală, fie cele specifice unei meserii, nu se moare dintr-o dată.

Un bacil, o bacterie ne ucide poate în câteva zile. Prostia, de la nivelul prostiei măturătorului de stradă până la cea a guvernanților, tehnocrați sau politici fiind ei, nu e atât de evident că omoară, dar omoară și ea. Iar țara noastră frumoasă, pe care unii se plâng că am dat-o pe mâna altora să vină să o organizeze, să o exploateze și să se bucure de frumusețile acesteia, nu va rămâne în câteva zeci de ani să fie lucrată și administrată decât de niște zombi, pentru că an de an noi scădem, pe clasamentele internaționale, hai să zicem obiective, câte un loc, două, în calitatea învățământului. Acum suntem pe locul 125 din 138 de state recenzate. În curând o să ajungem – în curând înseamnă într-o generație, două – pe ultimul loc, asta dacă nu luăm măsuri. Dar nimeni nu vrea să ia măsuri, pentru că, după cum ziceam, învățământul nu doare și ne putem permite să spunem că vom crește salariile cadrelor didactice cu câte puțin în următorii 10 ani. Numai că, dragi colegi, în acei 10 ani, niciun tânăr deosebit de bine înzestrat intelectual și cu dorință de muncă nu va veni în sistemul de învățământ, pentru că nu va avea această, dacă doriți, determinare, care înseamnă un salariu decent.

Sunt întru totul de acord cu partidul meu: să dublăm salariile medicilor, pentru că altfel medicii pleacă. Dar nu avem de gând să mărim consistent și salariile cadrelor didactice, pentru că, vezi Doamne, bieții dascăli n-au unde să plece. Îi leagă limba română și educația universitară pedagogică, făcută așa, pe sponci, cum se face mai nou, care îi leagă cumva de sistemul de învățământ românesc. Dar nici nu vin tineri deosebit de bine pregătiți.

Și uite așa, și uite așa, fără demonstrații, fără măsuri guvernamentale și fără o angajare politică serioasă, încet, învățământul românesc moare.

Radu Zlati, deputat de Cluj.