Andrei Daniel Gheorghe

Mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează „Șapte măsuri de redresare a economiei naționale”.

Criza mondială recentă ne-a dovedit din nou că un sistem economic internațional, influențat de mercantilism și lăcomie, un mod de a gândi economia din perspectiva intereselor monopolurilor ilegitime și a statului care acționează în mod

subiectiv, nu poate fi decât o sursă recurentă de criză și o frână în calea unei piețe libere reale, concentrate pe jocul cerere-ofertă și pe capacitatea antreprenorială de a câștiga avantaje de piață ca urmare a competiției libere și neîngrădite.

Marea criză și recesiunea mondială au dovedit din nou șubrezimea sectorului 4 al economiei mondiale contemporane, sectorul economiei virtuale, determinată mai mult de speculații și mai puțin de producție și de parametri cuantificabili în mod real.

În contextul politicilor guvernamentale din ultimii ani, care în mod eronat au mizat pe austeritate și pe practici etatiste, vin în fața dumneavoastră cu 7 propuneri care au drept scop susținerea pieței libere în România.

O măsură necesară înviorării mediului economic românesc o reprezintă introducerea TVA-ului regresiv, punctul 1, astfel că la produsele de lux consider că un TVA de 19% ar fi absolut rezonabil. De asemenea, ar trebui stabilit un TVA general de 14%, un TVA la bunurile de larg consum de 9% și un TVA pentru produsele de primă necesitate de 0%.

2. Creșterea redevențelor la resursele de petrol și gaze și la cele minerale mi se pare, de asemenea, un factor generator de capital pentru economia națională.

Nu consider suprataxarea ca fiind o variantă bună și cred că eliminarea accizei de 0,7 eurocenți, dublată de politici de simplificare a accizării, coroborate cu o creștere a redevenței calculate pe unitate de producție, care să ajungă până la o medie de 18-20% din venitul brut existent în domeniul industriei exploatatoare a hidrocarburilor on-shore, reprezintă o formă de politică economică cu un impact real sub aspectul armonizării celor patru tipuri de interese prezente în industria extractivă: interesul companiilor exploatatoare, interesul statului, interesul comunităților locale și interesul cetățeanului consumator de bunuri și servicii.

3. În aceste vremuri, în care economia mondială este deosebit de fragilă și în care crizele se transmit de la Vest la Est mai ceva decât valurile tsunami, cred că un rol deosebit îl dețin încurajarea capitalului autohton și susținerea investițiilor directe în bunuri și servicii performante.

Experiența ultimilor ani ne-a demonstrat cât de multe ravagii pot genera capitalurile speculative și cum afirmația de acum 100 de ani a lui Vintilă Brătianu, care spunea că rolul capitalului străin este de a fi un adjuvant al economiei românești, iar necesitatea lui principală se găsește în investițiile directe, redevine de actualitate.