Tudor Panțîru

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea se referă la o problemă care deja a fost abordată aici, cu privire la redobândirea cetățeniei române

Un aspect sensibil în peisajul politicii externe a României este, fără îndoială, lipsa de strategie sau, de ce să nu recunoaștem, lipsa de voință politică în ceea ce privește adoptarea unei strategii clare și viabile cu privire la românii din afara țării. O componentă esențială a acestei strategii ar trebui să fie recunoașterea cetățeniei române pentru aceștia.

Situația creată în jurul basarabenilor care și-au manifestat intenția de redobândire a cetățeniei române este una care necesită atenția Guvernului și Parlamentului României. Demersul acestora este blocat de ineficiența mecanismului administrativ și de prevederile legale deosebit de restrictive ale Legii cetățeniei române. Respectiv, se atestă situații în care cererile de redobândire a cetățeniei române se soluționează într-o perioadă cuprinsă între 5 și 10 ani. Pe parcursul a 20 de ani au fost soluționate puțin peste o sută de mii de astfel de cereri, în medie doar câte 5.000 pe an.

Având în vedere acest fapt, este imperios necesar ca Guvernul României să întreprindă acțiuni prompte și eficiente în vederea eliminării carențelor menționate.

Deși de-a lungul anilor au fost aduse multiple modificări Legii nr. 21/1991 a cetățeniei române, acestea au avut un caracter cosmetic și nu au condus la îmbunătățirea substanțială a situației existente. Ultima modificare de acest gen a avut loc în luna aprilie 2009, în urma evenimentelor de după 5 aprilie de la Chișinău. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2009 din 15 aprilie, care a modificat Legea cetățeniei, a fost prezentată ca aducând ameliorări substanțiale, care ar facilita procedura redobândirii cetățeniei.

Potrivit acestui act al Guvernului României, categoria persoanelor care pot solicita redobândirea cetățeniei române a fost extinsă pe linie descendentă până la gradul III. Menționez că descendenții de gradul II reprezintă generația actuală. Prin urmare, cei de gradul III sunt generația de mâine și nu pot beneficia în nume propriu de dispoziția acestei ordonanțe de urgență. Astfel, constatăm că această măsură are efecte juridice doar în cazuri izolate. Deși, aparent, a fost eliminată condiția îndeplinirii termenului de 4 ani de ședere legală în România, acest termen a fost reintrodus printr-un act legislativ ulterior (Legea nr. 171/2009). Mai mult, s-a afirmat de către reprezentanții Guvernului că etapa interviului de cunoaștere a limbii a fost eliminată pentru cei care solicită redobândirea cetățeniei române. Este o afirmație eronată, întrucât, în cazul acestor

persoane, etapa interviului nu a existat nici _de iure_ și nici _de facto_ .

În cadrul procesului legislativ, pe lângă faptul că am venit cu propria mea inițiativă legislativă, am propus și un șir de amendamente la Ordonanța de urgență nr. 36/2009.