Vasile Berci

Mulțumesc, doamnă președinte. Distinși colegi,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Educația, între populism și incompetență”.

În cele două decenii care au trecut de la prăbușirea regimului totalitar, agenda publică a societății românești a marcat, printre altele, dezbateri pe tema educației. Premisa de la care se pornea era corectă, având valoare de truism, și anume că orizontul istoric al oricărei societăți care aspiră la modernitate și bunăstare nu poate fi imaginat fără investiții masive în educație și cercetare.

Acest lucru este evident valabil, având în vedere inclusiv decalajul istoric care ne desparte de statele lumii occidentale. Teoretic, s-a procedat corect, prin asumarea educației ca prioritate națională, dar, practic, s-a bătut pasul pe loc sau, mai grav, sistemul de educație și cercetarea au cunoscut și cunosc un regres evident.

Cauzele care au generat această stare de fapt sunt în principal două, și anume:

1. Lipsa de viziune și gândire sistemică clară, a unui proiect viabil și coerent de modernizare și dezvoltare a școlii românești pe termen lung.

2. Alocarea anuală din bugetul statului a unor sume care erau departe de nevoile reale ale educației și cercetării, sume care asigurau doar funcționarea în starea de avarie a sistemului.

Aici se impune să consemnăm, cu bună-credință, meritele Guvernului Tăriceanu care, prin procentul din PIB alocat educației, îndeosebi în anii 2006–2008, a produs mutații pozitive în infrastructura școlară și în salarizarea personalului didactic.

Mimarea reformei, instabilitatea din sistem, deciziile generate de incompetență au dus la degradarea actului educațional, fiind în același timp generatoare de stres și traume psihice în rândul elevilor, al părinților și al cadrelor didactice.

Campania electorală din 2008 pentru alegerile parlamentare a PD-L și PSD, construită integral pe minciună, a excelat, vizavi de educație și cercetare, printr-un populism de-a dreptul halucinant. Să evidențiem împreună doar câteva promisiuni de acest gen și efectele pe care le-au produs după accederea la guvernare a celor două partide. 1. Creșterea salariilor cadrelor didactice cu 50%: „...din prima zi de guvernare și retroactiv cu 1 octombrie 2008, prin punerea în practică a Legii nr. 221/2008”. Au trecut aproape trei luni de la instalarea guvernului, iar legea nu a produs niciun efect.

Ba, mai mult, constatăm înghețarea salariilor și intenția manifestă și aberantă de a suprima drepturi câștigate de dascăli în anii anteriori, dintre care enumerăm: salariile de merit, sporul de 2%, plata orelor suplimentare, eliminarea cadrelor didactice cu vârsta de peste 35 ani din programul „Euro 100” pentru cărți și material didactic pe suport electronic, anularea facilităților de transport pentru profesori, studenți și elevi.

2. O altă promisiune a vizat domeniul cercetării și inovării, pentru care era avansată alocarea unei sume echivalente cu 1,5% din PIB. Între această promisiune și procentul real alocat cercetării este o prăpastie comparabilă cu prăpastia dintre minciună și adevăr.