Ioan Vulpescu

Mulțumesc, doamna președinte. Distinși colegi,

Vă rețin atenția cu o problemă care, chiar dacă a făcut deja obiectul unor declarații politice în plenul Camerei Deputaților, este departe de a fi ajuns la o soluție.

„Îți dau eu azi și-mi dai tu când ai” este expresia pe care, când o rostești, deja știi că ai făcut o afacere proastă și care descrie perfect ceea ce Guvernul tehnocrat dorește să facă în cazul „Cumințeniei Pământului”.

Decizia Guvernului va genera noi probleme și asta dintr-un motiv simplu: este greu de susținut din punct de vedere legal.

Așteptăm încă răspunsuri în legătură cu felul în care s-a ajuns la prețul de achiziție și la componența comisiei de negocieri.

S-a apelat la o subscripție publică nu pentru că nu ar fi existat cele 11 milioane de euro în bugetul statului, ci pentru că Guvernul nu are o bază legală pentru a plăti această sumă, sculptura fiind evaluată la 5 milioane de euro, adică exact suma pe care Executivul s-a angajat să o plătească din bani publici, sperând că restul de 6 milioane vor fi strânse de la populație.

Cum s-au strâns din donații doar puțin peste un milion de euro, guvernanții recurg la un artificiu. Plătesc în avans diferența de bani, practic un împrumut, urmând ca subscripția să continue până la sfârșitul anului 2019, și astfel să fie strânsă întreaga sumă de 6 milioane de euro. Doar că asta este interzis Guvernului să facă, fiind ilegal.

Apoi, cine va mai dona pentru un bun care a fost deja cumpărat, din moment ce populația nu a donat înainte? Nu mi se pare o soluție pasarea răspunderii către viitorul Guvern și nici folosirea acestei tranzacții drept instrument de campanie electorală.

Mai e de pus o întrebare. După campania de PR în legătură cu statuia, în mare parte ruptă de realitate:

Care este relația noastră cu Brâncuși și cu opera lui?

Am înțeles mai bine locul lui în dezvoltarea artei în secolul XX?

Am înțeles importanța operei care este obiectul subscripției?

O receptăm mai bine?

Facem mai mult pentru păstrarea moștenirii sale?

Am făcut ceva și pentru Muzeul Brâncuși, înființat prin lege?

Ce facem pentru îndeplinirea condițiilor necesare înscrierii ansamblului monumental de la Târgu Jiu în Patrimoniul UNESCO?

Mă tem că nu avem răspunsuri.

Iar, în zgomotul acesta mediatic, chiar nu contează faptul că, practic, am pierdut opere de artă importante din colecția Manu, clasate, multe dintre ele, în colecția Tezaur, pentru care același stat, prin Ministerul Culturii, nu și-a exercitat dreptul de preempțiune, deși sumele necesare achiziționării lor ar fi fost net mai mici?

Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor, într-o luare de poziție publică, a avertizat în legătură cu faptul că, din seara zilei de joi, 29 septembrie anul curent, statutul unor lucrări de artă ce au aparținut Muzeului Național de Artă și care au fost retrocedate, ca și „Cumințenia Pământului”, se va schimba definitiv, pentru că statul, prin Ministerul Culturii, nu și-a exercitat dreptul de preempțiune, deși a fost notificat în acest sens.