Camelia Gavrilă

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnă ministru, Domnule secretar de stat,

Doamnelor și domnilor colegi,

Sigur că putem aborda tema educației în felurite chipuri. Putem să ne apropiem de această temă extrem de complexă în perspectivă politică – politică, și nu politicianistă –, subliniind reușitele și, poate, restanțele programului de guvernare, arătând care sunt accentele pozitive și ce rămâne de făcut; putem dezbate cu efort și cu atitudine constructivă, cu temeiuri educaționale sau putem rămâne într-o retorică politicianistă; putem decupa secvențe, putem asambla într-un montaj interesant lucruri spuse sau nespuse, lucruri speculate, pentru a ieși o tentă critică, o tușă critică excesivă.

Dincolo de acestea sunt însă fapte, sunt programe, sunt realizări. Aș putea să plec de la momentul salarizării, momentul 2016, momentul actual – creșteri semnificative, unele dintre ele de 140%. Există și detalii și cifre – nu vreau să intru în aceste argumente, pe care ministerul le poate puncta, dar ele sunt extrem de importante pentru recunoașterea valorii cadrelor didactice și pentru prețuirea pe care programul de guvernare PSD–ALDE, pe care doctrina social-democrată au dovedit-o în acești ani în raport cu una dintre cele mai nobile profesii.

Am putea vorbi de programe de dezvoltare a infrastructurii, așa cum au fost ele comentate și reinterpretate. Că este PNDL 1, PNDL 2, programe operaționale, AFIR, toate înseamnă în jur de 5.000 de școli. Au fost deja menționate.

Se adaugă un interesant proiect, pe care-l apreciem în bugetul anului 2019, prin care condițiile igienico-sanitare din școlile din România profundă se încearcă să fie aduse la nivelul secolului XXI.

Comentăm că sunt toaletele în curtea școlii, dar ne revoltăm atunci când sumele sunt așezate acolo și se caută soluții.

Comentăm când vorbim că elevii nu sunt pregătiți adecvat pentru examene, că nu există o acomodare psihologică treptată și firească, dar ne revoltăm că există simulare la clasa a VII-a sau la clasa a XI-a.

Stimați colegi,

Putem fi politicieni și este firesc să fim – și aici abordările trebuie gândite și din această perspectivă –, dar trebuie să fim și oameni ai școlii, și profesioniști și să atacăm lucrurile care sunt de atacat, pentru că nu putem vorbi despre performanță și despre evoluția elevilor dacă nu-i pregătim și cu temeiuri științifice și cu aspecte de competență, pentru că la acest moment, parcă, ideea de informație este total ignorată sau înlocuită cu termenul „competență”, fără să se știe că, de fapt, competență înseamnă și cunoaștere,

și aspect cognitiv, și abilitate, aptitudine pentru a transfera în alte zone, în alte contexte, ceea ce-ai învățat, dar și valori și atitudini.

Deci este foarte important să știm că o școală poate fi prietenoasă și trebuie să fie prietenoasă, trebuie să fie o școală a stării de bine, de fericire, de evoluție a copilului la potențialul lui maxim, dar trebuie să fie și o școală care pregătește pentru viață, pentru un univers competițional, pentru o Uniune Europeană în care există dezvoltare, progres tehnologic.