Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·24 septembrie 2007
procedural
Ioan Chelaru
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru 15
Discurs
Mulțumesc, doamna președinte.
Doamnelor și domnilor colegi,
Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Justiția în preajma ștreangului politic”.
Scandalul actual provocat de rezultatele controlului inspectorilor C.S.M. asupra activității D.N.A. conduce la o concluzie simplă: intenția reformatoare din justiție, în forma promovată de fosta ministru Macovei, având girul atent al președintelui Băsescu, nu a fost decât un mod ascuns de a acapara pârghiile decizionale de la nivelul forului care are ca atribuție generică tocmai lupta anticorupție de rang înalt.
Ceea ce noi avertizam la acea dată, iată, se confirmă pe deplin astăzi.
Este mai mult decât limpede că procurorii numiți la anticorupție, Morar, Țuluș, și chiar procurorul general al României sunt personaje profund îndatorate, la această oră, Președinției și acționează la ordinul arbitrar al acesteia, după cum dictează interesul politic în varii împrejurări.
Ne-am obișnuit și noi, și opinia publică cu manevre de șantaj politic ale președintelui Băsescu, numai că, de data aceasta, evidența că dosare de înaltă corupție sunt, unele dintre ele, create arbitrar și utilizate, ca scrisorica lui Caragiale, pentru anihilarea oricărui tip de adversar mi se pare extrem de gravă. Este o crimă la adresa justiției, iar autorii sunt, în interiorul instituțiilor de stat, păzitorii dreptății.
Anticul Iuvenal are o remarcă celebră: „Pe păzitor cine-l păzește?”. În cazul nostru, C.S.M. ar putea fi paznicul păzitorului, dacă vom avea noi, cu toții, diligența de a-i permite aceasta.
Din toată tevatura ultimelor zile de scandal ne-am ales cu ceva, totuși. Acum știm în ce fel sunt manevrate dosarele la D.N.A., reținem modalitatea și mecanismul în care funcționează procuratura politică.
Celui devenit indezirabil sau incomod, dacă nu are, i se încropește un dosar pentru fapte de corupție. Nu contează, din punct de vedere politic, dacă punerea sub acuzare este sau nu precedată de dovezi irefutabile, actul acuzării este făcut public. Probele pot fi administrate foarte bine ulterior sau niciodată. Original și eficient, nu-i așa? Deja este operant nonprincipiul prezumției de vinovăție. Originalitate și inovație juridică neaoșă de Dâmbovița!
Cam asta s-a petrecut și cu ministrul Chiuariu. A ordonat un control asupra activității D.N.A., instituție care avea pe vremuri un plan de lucru despre care un înalt demnitar a scăpat la Bruxelles informația stupefiantă conform căreia: „Vor fi inculpați, la nivel înalt, vreo zece!”. Nu au fost zece, au fost mai puțini, dar s-a făcut un circ cât pentru o sută. D.N.A. a devenit, astfel, curtea miracolelor, unde stăteau la coadă ca să intre numai V.I.P.-uri.
Acum, probabil, urmează Guvernul Tăriceanu, indiferent dacă scapă sau nu de moțiune.
În realitate, ce a dorit tânărul ministru Chiuariu? A insistat ca acest control să fie, cum se zice, pe bune. A fost liniște până când concluziile raportului celor doi inspectori au revelat, nu relevat!, date supărătoare asupra modalității în care lucrează D.N.A., cum și cât de procedural se dau soluții de către conducerea acestei instituții.