Viorel Ștefan

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

În 2003, când s-a elaborat Codul fiscal a fost o muncă consistentă, aș putea să spun, dar a fost un moment în care toate forțele politice au contribuit la aducerea tuturor prevederilor cu caracter fiscal într-un singur document. Un singur document care să rămână de referință, mai ales pentru mediul de afaceri. Sigur, pentru Ministerul Finanțelor Publice era mai simplu să opereze chiar și cu mai multe documente, dar mediul de afaceri reclama înainte de toate această sistematizare a legislației cu caracter fiscal.

Adoptarea Codului fiscal în 2003 s-a făcut cu o majoritate de voturi covârșitoare. Aproape dispăruseră nuanțele politice din dezbatere.

Cu toții am contribuit atunci să elaborăm o legislație corectă, o legislație care am dorit noi să fie stabilă și, mai ales, o legislație predictibilă. Fapt pentru care a fost așa o înțelegere, care nu apare nicăieri ca o normă imperativă, că din 2003 înainte nu ne vom mai juca cu legislația fiscală, că eventualele modificări ale Codului fiscal să fie operate o singură dată pe an și recomandarea spune să fie cu 6 luni de zile înaintea exercițiului financiar următor, când ar trebui să fie aplicate aceste modificări.

Și aproape ne-am ținut de cuvânt din 2003 până în 2005, după care a început aceeași sarabandă a modificărilor, reglementărilor fiscale, care a devenit celebră în perioada 1997–1998–1999, când ne încurcam în cuvinte făcând

trimiteri la ordonanțe care modificau ordonanțe care modificaseră, la rândul lor, multe alte ordonanțe înainte, ca să ajungem, într-un final, la soluția fiscală într-o speță sau alta.

Suntem în 2010 și am crezut că fenomenul acesta va dispărea. Adică am înțeles cu toții cât de importante sunt stabilitatea și predictibilitatea în materie de reglementări fiscale.

Iată însă că în momentul în care noi discutam la comisie pe marginea Ordonanței Guvernului nr. 109, Ordonanța Guvernului nr. 109 care, la rândul ei, înglobase în ea Ordonanța Guvernului nr. 106, Ordonanțele Guvernului nr. 106 și nr. 109 în legătură cu care se adunaseră la comisie vreo 20 de inițiative legislative de modificare și pe care noi le-am blocat acolo în ideea... consecvenți ideii de stabilitate și să nu ne mai jucăm cu modificarea reglementărilor fiscale, Guvernul lucra în paralel la încă două acte normative privind modificarea lui 571, a Codului fiscal. Și aflam de la televizor că noi discutăm despre 109, Guvernul discută despre eliminarea, spre exemplu, a impozitului minim și introducerea impozitului forfetar, și am pus întrebarea: stimați guvernanți, nu credeți că ar fi bine, dacă tot se face o discuție în aula Parlamentului, pe baza modificărilor la Codul fiscal, să atacăm și această zonă? Și ni s-a răspuns nu, e problema noastră, a Guvernului. Așa o fi, problema Guvernului să modifice Codul fiscal, dar consecințele le suportă mediul de afaceri, și degeaba discutăm noi de impozite mari sau mici, de facilități sau lipsă de facilități, ceea ce solicită acești întreprinzători, ceea ce solicită toate structurile asociative din această zonă, înainte de toate, solicită stabilitate și predictibilitate.