Mihăiță Calimente

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor,

Cu două luni înaintea alegerilor prezidențiale, președintele Traian Băsescu încearcă să le povestească românilor ce nu a făcut în ultimii 5 ani și cine nu l-a lăsat. Toți sunt de vină: partidele politice, justiția, premierul Tăriceanu, mogulii, agenturile, Parlamentul.

Domnia Sa a făcut tot ce trebuie pentru România și români, doar că a avut ghinion cu criza și cu doamna Ridzi, pentru că doamna Udrea a făcut cinste românilor și domnului Băsescu.

Acum va realiza cu adevărat tot ce a promis, dacă românii îl mai aleg o dată, pentru că în două luni – nu-i așa? – nu mai poate face mare lucru.

Și ce ne mai promite președintele Băsescu? De toate, începând de la Parlamentul unicameral la reforma statului, de la turism cu avionul și până la dragoste eternă României.

Din toate discursurile sale de președinte-jucător, ne transmite că numai Domnia Sa poate salva România, doar să îi dăm toată puterea, pentru că, în afara Domniei Sale, Parlamentul, justiția, partidele politice, presa nu doresc decât răul României.

Ce disimulează de fapt discursul președintelui Băsescu? E vorba de justificarea democratică a unui regim de mână forte. De fapt, asta ne cere domnul Băsescu: „Dictatură legitimată de popor”. Există în democrație un viciu ascuns. Tocqueville avertizează asupra derivelor ce rezultă dintr-o relație prea directă între putere și popor, atunci când instituțiile intermediare echilibrate ar fi din ce în ce mai slabe.

Tocqueville vede în această nouă configurație calea potențială spre o dictatură blândă. Ca regulă generală, dacă democrația a dat dreptul maselor de a alege, ea a întărit pe măsură și puterea aleșilor, legitimând-o. Democrația directă apare ca o consecință a acestei logici destul de perverse.

În acest tip de regim politic, dialogul se leagă între conducător și popor. Nimic mai democratic în aparență, sufragiul universal și consultarea directă și periodică a națiunii prin plebiscit. În realitate, acest raport univoc înlătura dezbaterea. Lasă loc manipulării (e mai ușor să manipulezi masele decât elitele) și conferă conducătorului devenit persoană providențială o legitimitate excesivă și periculoasă.

Astfel, ceea ce aparent ar fi o culme a democrației, duce ușor la uniformizarea societății și la dictatură.

Toate sistemele totalitare au trăsături comune: apel direct la mase, sloganuri demagogice, dispreț pentru legalitate, dispreț pentru partidele politice și viața parlamentară, dispreț pentru intelectuali și valorile intelectuale, disimulat prin cumpărarea conștiinței celor dispuși să și-o vândă, flatarea poporului, promisiuni vagi și contradictorii adresate fiecărei categorii în parte, asmuțirea categoriilor unele împotriva celorlalte, încurajarea corupției și a propriilor grupuri de interese familiale și partinice.

Asta ne așteaptă dacă Traian Băsescu câștigă încă o dată alegerile și acesta este programul politic real al Domniei Sale.