Dan Mircea Popescu

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Au trecut, stimați colegi, 19 ani de la primele alegeri libere din România postdecembristă. Pentru cei implicați în mod direct în acele evenimente, lucrul pare aproape neverosimil, atât de mari și de complicate au fost schimbările pe care le-a suferit România pe parcursul tuturor acestor ani.

Permiteți-mi ca preț de câteva minute să vă rețin atenția asupra semnificației și importanței alegerilor din 20 mai 1990, privite nu numai ca expresie a unicității lor, primele alegeri libere și corecte, cum au fost denumite, dar și din perspectiva a ceea ce se întâmplă astăzi în campaniile electorale din România.

Poate că pentru cei mai tineri dintre noi la fel de importantă să fie nu numai analiza politică, ci și atmosfera acelor vremuri. Iată de ce vă rog să vă imaginați seara zilei de 17 mai 1990, când, după aproape două luni de campanie electorală, după 249 de mitinguri electorale în toată țara, cei 3 candidați la funcția de președinte al României, domnii Ion Rațiu, Radu Câmpeanu și Ion Iliescu, s-au aflat pentru o dezbatere directă în Studioul I al Televiziunii Române.

Iată ce spunea, cu acel prilej, domnul Răzvan Theodorescu, președintele de atunci al Radioteleviziunii: „Este o seară așteptată cu înfrigurare demult și de mulți, o seară care, în felul ei, intră în istorie. Pentru prima oară în direct, poporul român, cu adevărat liber pe destinele sale, se întâlnește de-a lungul a 120 de minute cu 3 oameni politici de prim-plan care au ajuns prin voința formațiunilor pe care le reprezintă în calitatea de candidați pentru președinția României. Doamnelor și domnilor, să ne mărturisim cu toții. Aproape că nu mai speram o asemenea reîntoarcere la democrație și civilizație. Dar miracolul de acum 5 luni, la care ne vom gândi mereu cu emoție și cu recunoștință, a făcut posibilă această seară, a făcut posibile primele alegeri în libertate, după atâta amar de vreme.”

A fost cu adevărat o mare confruntare: de oameni, de opinii, de atitudini, de soluții, în fața unei națiuni care a urmărit cu sufletul la gură o emisiune de peste 3 ore. Din perspectiva timpului, această confruntare s-a transformat într-un model de competiție electorală, într-un reper de înalt civism, de cultură politică, de respect și demnitate în fața adversarului politic, de responsabilitate și patriotism, aceasta și ca urmare a sterilității, a superficialității, a lipsei de idei și de soluții din campaniile electorale de astăzi, dar și a limbajului, a invectivelor și a lipsei de calitate a dialogului politic din ultimii ani, a degradării vieții politice și a lipsei de încredere în clasa politică din România.

Alegerile din 20 mai 1990 au fost organizate în baza Decretului-lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui României, emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională.

Potrivit decretului, Parlamentul îndeplinea și funcția de Adunare Constituantă, cu alcătuire bicamerală, Adunarea Deputaților și Senatul. Sistemul electoral era de tip reprezentare proporțională, fără prag electoral, în circumscripții plurinominale, și cu un sistem de redistribuire a mandatelor de tip d’Hondt.