Cornel Știrbeț

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Am intitulat intervenția mea politică de astăzi „Restaurația”.

Visul domnului Mircea Geoană, exprimat zilele trecute într-o emisiune TV, este acela de a câștiga Președinția României și de a reinstaura dictatura PSD după modelul anilor 2000 – 2004.

Domnul Geoană a spus explicit că, după câștigarea președinției, va impune un prim-ministru al PSD, ceea ce presupune înlăturarea PD-L de la guvernare și constituirea unei alte majorități parlamentare.

Evident, Domnia Sa uită că au fost salvați de la dezastru atât el, cât și PSD-ul în urma constituirii coaliției de guvernare în 2008 și chiar dacă recunoștința în politică nu-și are locul, există anumite reguli care trebuie respectate într-un parteneriat de guvernare.

Lăsând la o parte faptul că domnul Geoană, deși s-a angajat în fața domnului Iliescu să învețe mai mult și mai bine, încă nu este copt să ajungă președintele României, merită atenție modul de gândire al Domniei Sale. Pe cine se bazează domnul Geoană când vede o nouă dominație totalitară a PSD-ului? În mod sigur pe domnii Iliescu, Năstase, Voiculescu, cu întreg cortegiul de baroni reactivați, dar și pe noua stea a partidului, primarul „care este”, domnul Marian Vanghelie, probabil prim-ministru în varianta visului Geoană.

Pe lângă aceasta, există însă și unele elemente de politică dâmbovițeană, din guvernarea anterioară, care pot crea iluzia împlinirii ultimului vis al domnului Geoană. Mă refer aici la anul 2004, când pierderea alegerilor parlamentare și prezidențiale a năucit PSD-ul. Atunci, au ieșit la iveală o parte dintre abuzurile și ilegalitățile săvârșite în guvernarea Năstase, au început luptele interne în PSD și se încerca gândirea unei noi strategii politice. Se discuta chiar despre scindarea partidului, despre reformarea profundă și despre o nouă garnitură de conducere la nivelul cel mai înalt. În aceste condiții a ajuns Mircea Geoană președinte al PSD. Nimeni nu mai credea însă că fără schimbarea oamenilor care au adus grave prejudicii României în guvernarea Năstase și a modului de a face politică, fără o reformă adevărată a PSD-ului, acest partid ar mai fi putut ajunge în prim-planul politicii românești. Probabil, așa s-ar fi întâmplat, spre binele societății românești, dacă PSD-ul ar fi rămas în opoziție și după ianuarie 2007, după aderarea României la Uniunea Europeană.

Din păcate însă interese personale, orgolii nemăsurate și o totală lipsă de coeziune doctrinară a dreptei politicii românești, constituită în acea vreme de PNL și PD, au condus la destrămarea Alianței DA și la aducerea PSD-ului la guvernare. Acesta a fost momentul când domnul Geoană și PSD-ul au luat gura de oxigen pentru supraviețuirea în continuare pe aceleași coordonate, în detrimentul României, al binelui public, în general. Imediat, disputele în partid s-au stins încet-încet, nu s-a mai discutat despre reformă, domnii Iliescu și Năstase s-au împăcat între ei și cu ceilalți, au refăcut jocurile împreună cu domnii Patriciu și Voiculescu și au dat din nou liber la bani guvernamentali și la afaceri private cu bani publici.