Laura Marin

Mulțumesc, doamna președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Mă voi referi astăzi, în declarația mea, la faptul că toți elevii au dreptul la manuale gratuite.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Recunoaștem că nu este un lucru obișnuit ca niște elevi să dea în judecată tocmai ministerul care, cel puțin teoretic, se îngrijește de bunul mers al învățământului. Dar acest eveniment mai ciudat s-a petrecut zilele trecute, când Asociația Elevilor din Constanța a depus miercuri, 10 februarie, la Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, o acțiune îndreptată împotriva Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice. Scopul acțiunii este obligarea ministerului la demararea procedurii de achiziție publică, în vederea asigurării manualelor școlare gratuite pentru elevii din clasele a XI-a și a XII-a. Aceasta a fost înregistrată la instanță și face obiectul Dosarului nr. 85/36/2016.

Impactul bugetar al acestei măsuri este de aproximativ 80 de milioane de lei, o sumă mică pentru respectarea legii și a dreptului la învățământ gratuit, consacrat de art. 32 alin. (4) din Constituția României. La rândul său, Legea educației naționale prevede la art. 69 alin. (4) faptul că: „Elevii și profesorii din învățământul de stat și din învățământul obligatoriu particular acreditat/autorizat beneficiază de manuale școlare gratuite.”

De ce s-a ajuns aici? Nu este vorba numai de bani și nu cred că banii sunt problema, deși Guvernul și ministerul nu au prevăzut în bugetul pe acest an și sumele pentru aceste manuale. Banii s-ar putea găsi și chiar elevii au venit cu sugestia de alocare a sumei necesare demarării licitației din Fondul de rezervă aflat la dispoziția prim-ministrului.

Mai controversate mi se par opiniile ministrului de resort, care tergiversează acordarea manualelor gratuite până după finalizarea reformei curriculare.

Condiționarea realizării manualelor de reforma curriculară este numai aparent un argument. În primul rând, nu se poate estima când va fi finalizată această reformă. Nu este o treabă ușoară. Emoția socială pe care a generat-o în ultimul timp ideea scoaterii istoriei din curricula școlară ne arată că o reformă în acest domeniu este mai mult decât o problemă didactico-pedagogică, fiind și una civică și politică. Așa că, un program școlar complet și final va fi posibil numai după discuții și compromisuri care trebuie să treacă și dincolo de zidurile școlii. Mai este nevoie și de legiferare, iar acest amănunt nu mai ține numai de competența și voința Ministerului Educației.

Din câte cunosc eu, Parlamentul României încă nu are un angajament ferm că va adopta o lege în acest sens în sesiunea prezentă, pentru că în toamnă ar fi deja prea târziu pentru elevii din anul școlar 2016–2017, ca să nu mai vorbesc de cei din actualul ciclu școlar. De altfel, elevii

au calificat răspunsul ministerului ca pe o declarație de încălcare a legii.