Vasile Popeangă

Mulțumesc, doamnă președinte. Dragi colegi,

Declarația mea politică se referă la Coduri și fondurile europene.

În ultimele luni, România, în pofida consecințelor negative ale crizei economice, a înregistrat unele progrese în câteva domenii importante. În domeniul absorbției fondurilor europene, măsurile de procesare mai rapidă a proiectelor vor duce, în lunile următoare, la o rată crescută de absorbție. Acordarea unor sume cât mai mari de prefinanțare, accelerarea procesului de aprobare (peste 700 de proiecte aprobate din decembrie), măsurile active pentru modificarea pozitivă a balanței dintre prefinanțări și rambursări sunt semnele clare ale unui progres.

Din punct de vedere tehnic, România nu are probleme majore cu derularea fondurilor europene, chiar dacă ritmul de absorbție este, poate, sub estimările inițiale ale Guvernului. Nu suntem în coada clasamentului, ci la mijlocul acestuia. În acest context, solicitarea recentă a parlamentarilor germani de a fi sistate fondurile europene pentru România este incorectă, transferând o discuție politică într-un domeniu în care predominantă este și trebuie să fie abordarea tehnică. Sunt convins că România va beneficia de un tratament corect și echidistant din partea Comisiei Europene pe acest subiect.

Legat de posibila reducere sau blocare a fondurilor, ca urmare a Raportului pe justiție din iunie, din perspectiva corectitudinii gestionării fondurilor, acest lucru nu este justificabil. Conexarea discuției pe justiție cu fondurile europene este artificială, deși nu poate fi negat faptul că sunt voci care cer, din motive partizane, măsuri punitive și coercitive la adresa României.

Din punctul de vedere al Parlamentului României, acesta și-a îndeplinit responsabilitățile asumate, astfel încât proiectele noilor Coduri au fost finalizate, lucrându-se în regim de urgență pentru a repara ceea ce precedentele guvernări, din perioada 2005 – 2008, au stricat prin inconstanța și lipsa de coerență la conducerea Ministerului Justiției.

În acord cu viziunea Comisiei Europene, Camera Deputaților a considerat că adoptarea Codului civil și penal, respectiv de procedură penală și civilă, trebuie realizată după o analiză coerentă a impactului și după desfășurarea unui proces de consultare a societății civile și a practicienilor legii. Însă ceea ce s-a realizat de către Parlament – și prin eforturile susținute ale subcomisiei de specialitate – a reprezentat doar o parte a agendei incluse în mecanismul de cooperare și verificare, convenit la data aderării. Pentru restul de obiective și termene responsabilitatea revine Ministerului Justiției, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Consiliului Superior al Magistraturii și, de ce nu, Președinției României.

Nu am fi fost în această situație dacă România ar fi avut o guvernare responsabilă după 2005, dacă noile coduri ar fi fost adoptate în precedenta legislatură, dacă blocajele politice la nivelul Ministerului Justiției ar fi fost temperate de interesul general, și anume acela al unui sistem de justiție eficient și transparent.