Cristian Sorin Dumitrescu

Mulțumesc, doamna președinte.

Intervenția mea de trei minute era legată de fondul problemei, dar sunt obligat să dau și un răspuns în ceea ce privește problema de procedură ridicată, care este absolut corectă.

Deci, pentru prima oară în Parlamentul României se introduce o cutumă, potrivit căreia o lege care a sosit prima la comisie este considerată a fi depusă înaintea altei legi, prin PL-x-ul pe care l-a primit când a fost depusă în Parlament, pentru că acela este momentul nașterii sau existenței unui proiect de lege și este vorba despre PL-x 156, proiectul pe care-l discutăm astăzi, deci lege care a fost ulterioară PL-x 115, legea depusă în Parlament.

Însă vreau să vă spun că decizia a aparținut biroului comisiei, unde majoritatea a impus prin vot, și plenului comisiei, care, la rândul său, a impus prin vot luarea în discuție a acestei legi împotriva regulamentului. Dar trebuie să fac o precizare, că pe parcurs a sosit de la Consiliul Legislativ și pentru a doua variantă – cea depusă de către Guvern și pe care o avem în discuție – avizul respectiv. Așa că eu, când v-am prezentat ieri raportul, vi l-am prezentat cu avizele tuturor comisiilor, am și mulțumit Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.

Acestea sunt aspectele de procedură, decizia aparține plenului, ele au fost ridicate în mod veridic și corect, dar mai mult de atât eu nu pot să vă spun în acest sens. Singurul lucru pe care voiam să vi-l spun, la dezbateri generale, pentru că nu s-au încheiat și pentru că a fost o mică neînțelegere în ceea ce privește luarea de cuvânt și v-am solicitat trei minute, din tot ceea ce aveam să vă spun, vă spun un singur lucru: vreau să mă refer în mod special la autonomia universitară și la ceea ce introduce acest proiect de lege în autonomia universitară ca restricții.

Proiectul de lege are un sistem novator, cu care eu, practic, nu sunt de acord – personal, însă –, acela cu introducerea unei teze, a unui nou sistem de verificare care se numește teza de abilitare. Teza de abilitare permite celor care dispun de doctorat, care au doctoratul și gradul universitar minim de lector universitar, să conducă doctorate și reprezintă accesul, dacă au această teză de abilitare, chiar dacă au gradul de lector universitar numai și titlul de doctor, să devină profesor universitar, adică să acceadă, pe bază de concurs, la titlul de profesor universitar.

Acest lucru este, în opinia mea, un lucru care perturbă sistemul, dar, în același timp, îl și deschide – și eu recunosc acest lucru –, și dacă filozofia a fost de deschidere a sistemului, eu nu sunt de acord cu ideea ca sistemul să fie făcut vraiște. Adică, dacă deschidem sistemul prin această teză de abilitare, prin posibilitatea ca lectorii să devină conducători de doctorat, fază care, de fapt, era în legea actuală după statutul de profesor universitar, atunci pentru ce același text de lege deschide și capacul în ceea ce privește posibilitatea rămânerii în sistem a persoanelor, a marilor valori ale învățământului românesc, a profesorilor universitari conducători de doctorate, a academicienilor, a șefilor de clinică din medicină și așa mai departe, care acum au posibilitatea, pe baza unei aprobări date de senatele universitare, să rămână în sistem ca titulari până la 70 de ani.