Octavian Bot

Mulțumesc, doamnă președinte. Mai bine mai târziu decât niciodată!

Nu știu dacă e în cutuma parlamentară, dar subscriu declarației doamnei deputat Pető Csilla, pe care o felicit pentru ideea de a susține o declarație politică pentru sprijinirea teatrului din Oradea. Cred că este o idee și un scop nobil și subscriu deplin la această declarație.

Declarația mea de astăzi se intitulează „Ardealul e mintea”.

În „Pagini despre sufletul neamului românesc”, marele nostru filozof Constantin Noica spunea: „Sentimentul de rușine îl încearcă uneori pe cel cu adevărată conștiință de stăpân”. Mai spune Noica în continuare: „Tipul de român înzestrat cu adevărată conștiință de stăpân îl dă mai ales Ardealul”.

În campania pentru alegerile parlamentare, sloganul meu electoral a fost: „Ardealul e mintea”. Am explicat la timpul potrivit că prin acel slogan nu doream să subliniez vreo diferență între ardeleni, munteni, olteni sau moldoveni. „Ardealul e mintea” era un avertisment adresat celor care periclitează buna conviețuire dintre români și maghiari, vehiculând ideea autonomiei teritoriale pe criterii etnice.

Ca ardelean, după cum spunea Noica, cu adevărată conștiință de stăpân, m-a încercat într-un fel sentimentul de rușine la aflarea veștii că autoritățile române nu au acordat autorizație de aterizare la Târgu-Mureș pentru președintele Ungariei, Sólyom László. Găselnița cu aeronava militară mi s-a părut puerilă.

Rușinea m-a cuprins pentru că mai aveam încă proaspăt în minte exemplul de omenie și civism oferit de maghiarii din Ungaria, în împrejurarea tragică a morții handbalistului român Marian Cozma.

Sentimentul de rușine s-a risipit însă destul de repede, văzând că așa după cum „lupul își schimbă părul, dar năravul ba”, nici liderii UDMR nu și-au schimbat năravul, folosind de fiecare dată sărbătoarea națională a Ungariei pentru a susține obsesiv autonomia teritorială.

Sunt de părere că dorința de autonomie teritorială este mai degrabă inventată de liderii UDMR, decât dorința reală a maghiarilor din România. Maghiarii simpli din Ardeal au alte gânduri și preocupări. Susținerea obsesivă a autonomiei teritoriale este un mod de a exista, de a supraviețui, pentru liderii UDMR.

Apreciez decența președintelui Ungariei, care, cu prilejul vizitei în Ardeal, a evitat diplomatic problema autonomiei teritoriale.

Sentimentul de rușine m-a cuprins din nou, când am văzut că unii maghiari, cetățeni români, încep să-și uite limba maternă. M-am gândit că în România europeană maghiarilor nu li se asigură condiții suficiente pentru învățarea și păstrarea limbii materne. Numai așa îmi explic cum de domnul Markó Béla spune că „niciodată” se traduce în limba maghiară, „în curând”.

Cu respect îi amintesc domnului Markó Béla că „niciodată” se spune în ungurește „șohoa” (am folosit transcrierea fonetică), iar „teruleti autonomia” nu este același lucru cu „hei autonomia”, adică, pe românește, „autonomia teritorială” nu este același lucru cu „autonomia locală”.